Silueta a rămas problema femeilor

Apariţia revistelor pentru femeile voluptuoase şi promovarea fotomodelelor normoponderale este, cu siguranţă, un progres pentru industria modei, care a idealizat mărimile 90-60-90 ani la rând. Însă dacă aceste demersuri au modificat imaginea corpului la nivel social, slăbitul şi îngrăşatul sunt în continuare problemele specifice ale femeilor.

Pe lângă atributele anatomice, în ultimele decenii trupul a dobândit valenţe noi, diferite pentru fiecare individ, dar desprinse dintr-o cultură comună. Corpul nu a mai fost o temă centrală doar în cărţile de medicină şi în modă, ci şi în publicaţiile internaţionale care l-au ridicat la rangul de „obiect de consum“, după cum aprecia sociologul Jean Baudrillard, sau alter-ego, potrivit antropologului Gustave Le Bon.

Trupul, cartea de vizită

De-a lungul timpului, silueta a fost o preocupare predilectă pentru femeile care au considerat că aceasta este un pretext pentru a-şi exersa voinţa şi puterea de control, dar şi pentru a se face remarcate în ochii celorlalţi. De la dieta cu supă de varză la sălile de fitness şi operaţiile estetice, reprezentantele sexului frumos au încercat diverse strategii pentru a-şi modela trupul în conformitate cu preferinţele personale, dar şi coordonatele sociale. Treptat, programele de slăbit, număratul caloriilor şi consumul de pastile ce inhibă pofta de mâncare au devenit efectele unei societăţi occidentale în care înfăţişarea a devenit cartea de vizită a persoanei.

Ulterior, scrierile de specialitate le-au învăţat pe aceleaşi femei cum să se împrietenească cu propriul trup şi cum să-l ţină sub control, ca şi cum ar fi fost vorba despre cel mai aprig duşman. Totuşi, demersurile de a avea un corp frumos, suplu şi performant au avut şi efecte negative, pe care vedetele au reuşit să le semnalizeze, pe baza experienţelor personale.

Lady Gaga şi Christina Aguilera, sexy şi cu kilograme în plus

Repercusiunile s-au răsfrânt la nivel fizic şi psihic, iar pe lângă scăderea stimei de sine şi nemulţumirile cu privire la înfăţişare, tulburările de alimentaţie au afectat tot mai multe femei.

Prietenului meu îi plac formele mele. Când mănânc sunt sănătoasă şi nu mă preocupă felul în care arăt. Sunt mândră indiferent de mărime. Lady Gaga

Anorexia şi bulimia au existat din cele mai vechi timpuri şi la cele mai înalte case, de la Lady Diana la Lady Gaga. Aceasta din urmă a fost şi cea care a iniţiat „Revoluţia Corpului“ prin care-şi propune să demonteze şabloanele perfecţiunii. „Am anorexie şi bulimie de la 15 ani“, a mărturisit Gaga pe site-ul său de socializare, littlemonsters.com, iar cu acest prilej a demarat şi o campanie prin care le spune susţinătorilor să-şi iubească trupul, indiferent de imperfecţiunile lui.

„Prietenului meu îi plac formele mele. Când mănânc sunt sănătoasă şi nu mă preocupă felul în care arăt“, a notat mama-monstruleţilor după ce s-a îngrăşat 11 kilograme în câteva luni. „Sunt fericită, mai fericită ca niciodată. Asta sunt şi sunt mândră la orice mărime“, a adăugat Gaga.

Dacă formele pline ori siluetele normoponderale sunt tot mai apreciate în media, artista a declarat că o admiră pe cântăreaţa Adele pentru că a reuşit să aibă succes în pofida faptului că este grasă. Interpreta britanică premiată cu mai multe Grammy-uri a demonstrat că valoarea unui om nu constă în atributele fizice, ci în aptitudinile şi talentele de care dă dovadă, reuşind, totodată, să relaxeze o parte din opinia publică constrânsă de tiparele 90-60-90.

„Întotdeauna am purtat mărimea 42-44 şi am fost mândră de asta“, a spus Adele. „Aş pierde din greutate doar dacă sănătatea mea sau viaţa sexuală ar fi afectate, ceea ce nu este cazul“, a explicat interpreta din Marea Britanie.

În ultima perioadă şi Christina Aguilera s-a îngrăşat considerabil, deşi supleţea a fost unul dintre atuurile care au propulsat-o în showbiz. Totuşi, Aguilera nu a primit doar critici dure la adresa „trupului irosit“, ci şi oferte pentru a poza în reviste destinate femeilor mai grase, pentru a deveni imaginea femeilor sexy şi sigure pe sine în ciuda kilogramelor în plus.

Dacă femeile au atras privirile criticilor atunci când n-au mai intrat în rochiile preferate, pentru bărbaţi greutatea nu a reprezentat un obstacol în calea succesului.

[Zach Galifianakis - Reuters]

Acesta a fost şi cazul directorului de creaţie al casei Lanvin, Alber Elbaz, care, deşi este supraponderal, a devenit imaginea emblematică a unui domeniu riguros precum moda. Nici pentru Zach Galifianakis, actorul de comedie din „Marea Mahmureală“, kilogramele în plus nu au fost o problemă, mai ales atunci când s-a logodit cu balerina Quinn Lundberg.

„Să reconstituim cultura în care trăim“

Problemele cu privire la imaginea corpului, îngrăşat şi slăbit, sunt aspecte de natură socio-culturală. De această părere este şi Susie Orbach, autoarea volumelor „Fat is a Feminist Issue“ (Grăsimea este o Chestiune Feministă – n. r.) şi iniţiatoarea campaniei Dove pentru frumuseţea autentică.

„Trebuie să redefinim termenii în care ne evaluăm. Lucrez cu un grup numit Endangered Bodies (Trupuri în pericol – n.r.) care se dezice de industria dietelor prin care femeile au început să-şi urască propriul trup“, a declarat Orbach pentru publicaţia britanică „The Telegraph“. „Mă surprinde că este o adevărată mişcare, în Londra, New York, Buenos Aires, São Paulo, Irlanda şi Sydney. Încerc să realizez o conexiune între aceste oraşe, dar e dificil pentru că problema se regăseşte în atât de multe locuri“, a semnalat scriitoarea.

Trecerea anilor nu a însemnat doar educarea publicului şi conştientizarea pericolelor pe care le presupune lupta pentru un trup perfect, ci şi maturizarea unei industrii întregi care în secolul XXI a înţeles că nu mărimea rochiei contează. Industria modei a revenit treptat cu picioarele pe pământ şi a înţeles că atunci când vine vorba despre slăbit, mai mult nu înseamnă şi mai bine, iar odată cu apariţia revistelor ce au promovat siluetele normoponderale şi supraponderale, multe femei au răsuflat uşurate în faţa progresului major.

„Nu avem toţi aceeaşi mărime şi aceeaşi formă a copului. Este o întreagă poveste la mijloc, dar şi o încercare de a reface cultura în care trăim“, a continuat Orbach. Autoarea cărţii-manifest consideră că schimbarea mentalităţii la nivel social este un proces îndelungat. „Pare că luăm parte la o provocare ca să spunem «E în regulă, asta este ceea ce sunt». Dar e nevoie de timp, timp în care să ne hrănim corpul în loc să-l torturăm“ , a explicat Orbach.