Nu m-am înscris la nici o sală de sport şi nici nu m-am apucat să învăţ germană. Nu mi-am vizitat părinţii mai des şi nici foarte înţelegător cu ei şi cu nevoile lor n-am reuşit să fiu. În faţa a orice şi a tuturor am fost ca de obicei eu-eu-eu-eu într-un nesfîrşit exerciţiu de autoadmiraţie şi indulgenţă. Am minţit. 
 
Am minţit mult şi bine în lucruri mari şi în lucruri mărunte. Uneori din obişnuinţă. De dragul de a minţi. Mi-am inventat tot soiul de scuze ca să scap din situaţii jenante, presante, neplăcute sau care mă puneau pur şi simplu în faţa unei oglinzi prea puţin flatante. 
 
Am rîvnit la bunurile şi la poziţia altora, deşi, public, am spus tocmai pe dos. Am pretins că sînt fericit, dar, pe dracu’, pe cine mai mint eu acum?
 
M-am dat, după cum bătea vîntul şi după cum mi se părea că arăt mai bine, ba o persoană înţelegătoare, ba una degajată care emană un strop de cinism şic, ba cineva cu destulă experienţă în profesia mea oarecare, în aşa fel încît să dau lecţii şi altora. Am promis că scriu şi am scris un rahat. 
 
Am promis că mă văd mai des cu prietenii adevăraţi şi tocmai pe ei i-am evitat. Pentru că ei mă ştiu prea bine, mi-au fost incomozi, aşa că am preferat compania unor amici oarecare, buni petrecăreţi. 
 
Am spus că muncesc mai mult şi mai bine. Am făcut-o puţin şi prost. Am zis că o să iubesc mai mult şi mai bine. Da. Am făcut-o puţin şi prost. După aia am stat să mă întreb prosteşte cum se face că relaţiile eşuează şi am căutat să mă victimizez cît mai confortabil. Cam ăsta a fost anul care se încheie.
 
Ooo, dar la anul... La anul, dragi doamne şi domni, îmi iau inima în dinţi şi viaţa în piept. S-a terminat cu lamentările. 
 
 

 
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.