Schimbarea la faţă a bărbatului român

Schimbarea la faţă  a bărbatului român

În ultimii 20 de ani, românii au început să se „occidentalizeze“, însă renunţă cu greu la obiceiurile mioritice

Trecerea de la tricoul mulat pe burtă la cămaşa cambrată şi de la caracterul balcanic la cel de occidental manierat se face în ritm de melc, ca orice lucru românesc. Spre deosebire de occidentali, bărbaţii români pot fi foarte greu puşi în tipare. Sociologii spun că, deşi nu pot fi etichetaţi ca fiind eleganţi şi galanţi, sunt departe de a fi neciopliţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bărbatul român are burtă, mănâncă seminţe, bea bere şi-i place să se uite la fotbal cu băieţii. Acesta este portretul-robot al „masculului de România", care pare să li se creioneze unora în minte ca răspuns la întrebarea „Cum arată bărbatul de la noi?". Nu foarte aproape de adevăr, spun sociologii, potrivit cărora bărbatul român, greu de pus în tipare spre deosebire de occidentali, s-a mai şlefuit în ultimii ani, şi fizic, şi în ceea ce priveşte comportamentul.

A mai dat burta jos, ba chiar se duce la fitness, la înot şi merge pe bicicletă. Şi nu mai dă din prima cu pumnul, la nervi, nici în casă, nici în trafic, mai remarcă specialiştii în comportament uman. Dar schimbarea se face anevoie, lentoarea tipic balcanică ne încetineşte ritmul. Românii se „occidentalizează" greu, ca de altfel toată societatea mioritică.

Mai neîngrijit, mai egoist

Graţie unei puternice strategii de marketing, bărbaţii - sau cel puţin o parte dintre ei - îşi sărbătoresc astăzi ziua naţională. În 2002, la ultima numărătoare oficială a populaţiei, în România erau 10,5 milioane de bărbaţi, un număr cu peste 500.000 mai mic decât cel al femeilor. În ciuda unor schimbări care ţin de fenomenul de migraţie, proporţia a rămas aceeaşi până în 2009, potrivit Institutului Naţional de Statistică. În ţara noastră sunt mai multe femei decât bărbaţi. Şi dacă ele pot fi repede încadrate la unele dintre cele mai frumoase europence şi bune gospodine, despre ei discuţia e mai complexă, arată sociologii.

„E destul de complicat să spui cum e bărbatul român. Până la urmă, orice generalizare, în direcţia pozitivă sau în cea negativă, e o abordare greşită. Sunt zece milioane de bărbaţi şi sunt destul de diferiţi între ei", spune sociologul Mircea Kivu. „În general, aş spune că, spre deosebire de bărbatul occidental, românul e mai egoist, mai puţin dispus să preia din atribuţiile tradiţionale ale femeii. E mai asemănător cu bărbatul Europei de început de secol al XX-lea. Ca imagine, nu cred că se deosebeşte substanţial, poate că e, într-adevăr, un pic mai neîngrijit decât italianul, de pildă", mai spune sociologul.

Între „stâlpul casei" şi eroul din filme

„Când spunem că «românul are burtă şi mănâncă mici» nu facem decât să punem în cuvinte un stereotip, nişte reprezentări pe care ni le-am format de-a lungul timpului şi de care nici măcar nu ne obosim să scăpăm", adaugă Mircea Kivu. Potrivit antropologului Vintilă Mihăilescu, până la urmă, bărbatul arată aşa cum este societatea românească: departe de forma perfectă. „E şi el în «tranziţie», ca întreaga societate. În acest caz, e vorba de o trecere de la ceea ce numim «modelul patriarhal» direct spre elemente ale setului de valori post-moderne", spune Mihăilescu.

Asta nu a făcut decât să dea naştere, potrivit antropologului, unui profil plin de contradicţii şi de tatonări. „Consumul a început să definească identitatea fiecăruia mai mult decât munca, dar, pentru mulţi bărbaţi, chiar şi tineri, idealul rămâne acela de a fi capabili să-şi întreţină familia prin munca lor; a început să facă jogging, ciclism, «sală», să aibă grijă de alimentaţie, dar, totodată, nu se îngrijeşte suficient şi rămâne la zicala «Sănătate să dea Dumnezeu!»."

„E drăguţ, dar nu e elegant"

Vintilă Mihăilescu lucrează acum la un studiu ce are în prim-plan bărbaţii tineri. Una dintre primele concluzii: tinerii români oscilează încă destul de mult între a fi „stâlpul casei" şi „bărbat adevărat", cum a văzut la părinţi şi la bunici, şi a fi „un winner dezinhibat şi hedonist", cum a văzut în Occident şi în filme.

Pshilogul Aurora Liiceanu creionează portretul bărbatului român în tuşe ceva mai groase. „O prietenă îmi spunea că nu şi-ar lua un bărbat din Est. E drăguţ, simpatic, ştie să facă glume, dar nu e elegant, nu e distins. Este, zicea ea, uşor mitocan. Se spune, la noi, că bărbatul e deştept, iar femeia, frumoasă, aşa că nu contează că domnul are burtică şi că e bucălat. Şi de ce să fie altfel dacă nu i-o cere nimeni?", arată psihologul. Liiceanu mai spune că românul e provincial şi, chiar dacă în ultimii ani s-a tot plimbat prin străinătate, tot la vechile obiceiuri a revenit.

 „De multe ori, sub influenţa a ceea ce vede peste graniţă, încearcă să se îmbrace altfel, să facă eforturi să arate altfel, dar, ca structură, rămâne acelaşi." Cât despre ce va urma, Liiceanu spune că „bărbaţii se pot schimba în bine, dar noi avem o lentoare istorică, care nu ne dă prea mult optimism referitor la numărul de ani care va mai trece până când marea masă nu va mai fi formată din neciopliţi".

"Bărbatul român a început să facă jogging, ciclism, să aibă grijă de alimentaţie, dar, totodată, nu se îngrijeşte suficient şi rămâne la zicala «Sănătate să dea Dumnezeu!».''

Vintilă Mihăilescu antropolog

Foarte bine poziţionaţi pe scara socială

În România, numai 11% din bărbaţi au o viziune modernă asupra relaţiilor dintre sexe, cu toate că 82% declară că egalitatea e importantă. La noi, relaţiile dintre femei şi bărbaţi sunt asimetrice în termeni de timp alocat educării copiilor, gestionării treburilor casnice, puterii, timpului liber. Bărbatului îi place să fie îngrijit de femeia de lângă el, e mai puţin autonom, chiar deloc în sfera privată, potrivit Oanei Băluţă, doctor în ştiinţe politice. Procentul bărbaţilor care au relaţii echilibrate cu femeile e mic. Acest tip de bărbat trăieşte în mediul urban, are între 18 şi 35 de ani şi studii superioare. Bărbaţii români nu apar, în studii de specialitate, în rândul săracilor, în categoria excluşilor social. Sunt infinit mai bine poziţionaţi pe scara socială decât femeile.

Dorel, tipul cool şi tânărul plictisitor

Bărbatul român e foarte departe de „omologul" lui din campaniile publicitare, spun specialiştii în advertising. „În ce măsură credeţi că un grup de femei sumar îmbrăcate, sexy, încălţate cu pantofi cu tocuri cui, machiate şi parfumate ar marca un teren de fotbal pentru prietenii lor altundeva decât într-o reclamă? La fel ca şi femeile, bărbaţii din viaţa cotidiană nu au prea multe puncte comune cu personajele din reclame", e de părere Oana Băluţă, doctor în ştiinţe politice.

La televizor, mai european

Publicitarul Şerban Alexandrescu, acţionar la agenţia Headvertising, crede că bărbaţii reflectaţi în publicitatea noastră sunt, din păcate, nişte nonpersonaje, „cum nu e de dorit, dar e de aşteptat", nişte băieţi cu care nu vrei să ieşi la bere, pentru că sunt plictisitori şi nu inspiră nimic. „«Bărbatul de publicitate» arată mai european decât compatrioţii noştri, e mai luminos la ten şi proaspăt tuns. E îmbrăcat «spălat», dar fără imaginaţie, în culori pastelate, şi preferă cămaşa", schiţează Alexandrescu un portret.

„În plus, e mare amator de gadgeturi şi are o prietenă aspiraţională, locuieşte într-un apartament aspiraţional, cu spoturi în tavan, dar fără cărţi în casă (o primă tangenţă cu realitatea). Nu se pătează pe cămaşă şi nu are frământări, ci doar dileme minore sentimentale («bruneta vopsită sau blonda vopsită?») sau legate de achiziţii presante («berlină sau break?»)", adaugă publicitarul de la Headvertising. Din punctul lui de vedere, singurul aspect pentru care îl preferă pe cel din reclame bărbatului din realitate e că cel dintâi zâmbeşte mai tot timpul: „Românii de pe stradă arată, în general, de parcă tocmai au strâns pe cineva de gât".

Tipologii multiple

Puse laolaltă, însă, reclamele pe care le vedem la TV nu ne pot da un portret-robot al bărbatului, aşa cum se întâmplă în Italia sau în Franţa, de pildă. „E şi normal să fie aşa pe o piaţă unde cine nu încearcă să-şi definească bine grupul-ţintă nu are nicio şansă", afirmă publicitarul Răzvan Mătăşel, de la Atănăsoaiei&Mătăşel.

În opinia lui, pe lângă bărbatul tânăr, care cochetează cu instituţia „creditării", despre care vorbeşte Alexandrescu, în publicitate întâlnim şi „muncitorul de şantier, renumitul Dorel, cu un repertoriu colorat de glume de autobază, şi taximetristul care consumă bomboane agricole, şi tipul «cool» în devenire, pentru care totul e maxim, şi bărbatul libertin, care abia aşteaptă să-şi sărbătorească ziua naţională". Aceleaşi tipologii, arată Mătăşel, se regăsesc şi în alte culturi. Doar că ponderea e diferită. La noi încă sunt încercări timide de a impune în comunicare metrosexualul, în timp ce afară acesta monopolizează multe dintre creaţiile publicitare.

Tinerii vor recupera din handicapul stilistic

Ovidiu Buta

Din punct de vedere stilistic există o mare fragmentare în mulţimea de bărbaţi români, aşa încât ne putem lăuda cu toate tipologiile, de la connaisseurul rafinat la omul pentru care moda e ceva ruşinos, arată criticul de modă Ovidiu Buta (foto). „Majoritatea au fost învăţaţi că moda e un apanaj strict feminin, că orice preocupare vizavi de imagine fie duce spre o perversiune sexuală, fie ne ştirbeşte din virilitate.

Bărbaţilor români le e frică mereu să nu se înţeleagă altceva dacă se preocupă mai mult de ei, dacă au grijă de manichiură, dacă merg la un salon de înfrumuseţare ca să se penseze", spune Buta. În perioada 2006-2007, arată criticul, şi bărbaţii de la noi au început să înveţe că există diverse alternative la hainele plictisitoare pe care le purtau. Lucrurile s-au mai îmbunătăţit în timp, iar bărbaţii din top management arată acum aşa cum trebuie.

Generaţia nouă va schimba ritmul

Însă fix când atenţia specialiştilor din modă se îndrepta către marea masă, a venit recesiunea. Iar elanul acestora a fost tăiat. „Nu poţi să-i ceri unui român ce poţi să-i ceri unui britanic, unui german sau unui italian. Noi avem exuberanţa italienilor, avem discernământul nemţilor, dar rezultatul e pur mioritic", arată Ovidiu Buta. „Între noi şi ceilalţi e o mare gaură neagră din acest punct de vedere, care cu greu va fi acoperită. Poate asta le lipseşte românilor - dorinţa de a evolua", adaugă el.

Din fericire, există şi o veste bună: tinerii de 16-20 de ani, care vin puternic din spate, vor mai spăla din păcatele stilistice ale românilor de 40-50 de ani. Crescuţi cu internetul în faţă, la curent cu obiceiurile bune din lume, aceştia văd lucrurile altfel decât taţii şi unchii lor. Ei ne vor mai ajuta să recuperăm din distanţa care ne desparte de occidentalii la patru ace, conchide specialistul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările