Puterea pozitivă a gândirii negative
0
Optimiştii sfârşesc mai prost ca pesimiştii, potrivit celor mai recente studii. În timp ce gândirea pozitivă nu permite niciun tip de eşec, abordarea negativă a vieţii aduce oamenii cu picioarele pe pământ şi îi ajută să se confrunte cu propriile probleme.
Luna trecută, în San Jose, California, 21 de persoane au fost tratate pentru arsuri după ce au mers cu picioarele goale pe cărbuni încinşi. Mişcarea a făcut parte dintr-un eveniment numit „Unleash the Power Within”, condusă de Tony Robbins, life couch-ul pionier al domeniului. Orice cinic şi-ar pune întrebarea: dar ce credeai că se va întâmpla?
De fapt, în realitate, există un mic secret în ceea ce priveşte „firewalking”: cărbunele este un conductor slab de căldură pe suprafaţa de contact, aşa că în paşi repezi şi uşori, mersul pe cărbuni încinşi este posibil fără mari daune.
(Foto: Life couch-ul Tonny Robbins)
Doar că acoliţii lui Robbins nu au avut timp sau ochi pentru fizică. Pentru ei, tot ce-a contat a fost setarea psihică a momentului: cultivarea credinţei că succesul este garantat şi că totul este posibil. Unul dintre participanţi a declarat că nu se afla în cea mai bună stare psihică, nu atinsese culmea optimismului. Dar dacă această pozitivitate dusă la extrem este problema? „Dacă încercăm prea mult să gândim pozitiv şi dacă ar fi mai bine să reconsiderăm relaţiile noastre cu ajutorul emoţiilor şi situaţiilor negative?”, se întreabă Oliver Burkeman, autorul cărţii „The Antidote: Happiness for People Who Can’t Stand Positive Thinking (Antidotul: Fericire pentru cei care nu pot suporta gândirea pozitivă)”.
Consecinţele optimismului şi efectele gândirii negative sunt subiectele a numeroase studii şi cărţi în ultimii ani, mai ales de când literatura de tip self-help a cucerit mapamondul. Stilul de discurs pe care Tony Robbins îl susţine în seminarele sale deja celebre în toată lumea este adoptat şi în marile corporaţii, în teambuilding-urile oferite angajaţilor drept răsplată.
Potrivit unor studii realizate de psihologi, vizualizarea succesului care urmează, numai în anumite condiţii pe care fiecare trebuie să şi le asume, va fi mult mai greu de obţinut. Un studiu realizat pe un grup de participanţi deshidrataţi face parte din demonstraţia specialiştilor de această părere. Pacienţii însetaţi au fost rugaţi să vizualizeze un pahar plin cu apă, fapt care a scăzut nivelul de energie al majorităţii optimiste, spre deosebire de cei care au adoptat o gândire negativă şi nu s-au angajat în fantezii cu apă. Faptul că şi-au vizualizat ţelul i-a făcut pe optimişti să renunţe la pornirea de a se ridica şi a pleca după apă, de vreme ce mental şi-au atins scopul.
Potrivit psihologilor de la Universitatea Waterloo, remarci vesele menite să readucă starea pozitivă precum „Viaţa mea este plină de bucurie” sau „Sunt minunat” au efectul opus, în realitate. Asemenea declaraţii fac persoanele cu încredere în sine scăzută să se simtă şi mai rău, pentru faptul că-şi repetarea a cât sunt de minunaţi poate să provoace o stare de contradicţie prin care să-şi dea seama că nu sunt.
Chiar şi setarea ţelurilor de orice fel, tehnica principală a culturii motivaţionale, este disputată între cele două tabere. Fixarea prea viguroasă a unor ţeluri poate deforma „misiunea” din cauza eforturilor disperate pe care cineva le depună pentru a ajunge într-un anumit loc, într-o anumită stare, fapt care îi aduce pe aceştia în stadiul în care sunt capabili să facă orice pentru a ajunge acolo, indiferent de consecinţe.
Cu toate că cercetările privind efectele pozitive ale gândirii negative sunt destul de noi, ideea esenţială nu este. Filosofii antici şi părinţii spirituali din toate timpurile au înţeles nevoia de a echilibra balanţa dintre pozitiv şi negativ, dintre optimism şi pesimism, dintre energia depusă pentru succes şi deschiderea către eşec. Stoicii recomandau premeditarea răului sau vizualizarea deliberată a celui mai rău scenariu. Tehnicile acestea reduc anxietatea în ceea ce priveşte viitorul: când îţi închipui cât de prost ar putea să meargă lucrurile pe viitor, concluzia este că într-un final, te vei descurca.
În aceeaşi ordine de idei, asumarea şi conştientizarea faptului că o relaţie se poate termina mai repede sau că orice avere poate fi pierdută creşte gradul de recunoştinţă prezentă pentru faptul că individul le deţine astăzi. În schimb, gândirea pozitivă se bazează mereu pe viitor, ignorând plăcerile din prezent.
Şi principiile gândirii budiste sunt bazate pe rezistenţa împotriva tentaţiei de a gândi pozitiv – de a lăsa emoţiile să vină şi să plece, indiferent de consecinţe.
„Un om care gândeşte pozitiv nu se relaxează niciodată, cu atât mai puţin nu-şi permite un moment de cădere sau de tristeţe. Şi faptul că-şi spune în permanenţă că totul trebuie să meargă, că totul va fi bine, nu-l pregăteşte deloc pentru momentele în care nu va fi bine. Poţi încerca, dacă chiar vrei, să scoţi cuvântul «eşec» din vocabularul tău, aşa cum te învaţă tehnicile motivaţionale, dar la final vei avea doar un vocabular inadecvat, când eşecul chiar intervine în viaţa ta”, este de părere Oliver Burkeman. .
Teorii mult mai complexe, precum cea a psihologului social Barbara Ehrenreich, susţin că gândirea pozitivă, cu tot ceea ce implică, inclusiv eliminarea posibilităţii eşecului (atitudine promovată intens în corporaţiile americane) este responsabilă pentru criza mondială.
Se încarcă comentariile...
