„Pumnii mei minte nu are“, deşi am studii superioare
0
Violenţa în familiile cu educaţie şi venituri peste medie creşte anual cu 20-30%. Mulţi români care au urcat pe scara ierarhică socială şi profesională nu se pot abţine să fie şefi şi în familie. Psihologii susţin că profilul pasiv-agresiv al românului, lipsa de implicare a instituţiilor statului, dar şi cea socială alimentează dezvoltarea violenţei în spaţiul urban.
Lansarea unor noi programe de luptă împotriva violenţei domestice şi apariţia unor asociaţii, precum No Abuse, care au ca obiect de activitate combaterea acestui fenomen, confirmă statisticile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.
Mai citeşte şi:
Scrisoarea unui pușcăriaș: „E adevărat că mi-am bătut soția, dar a meritat-o”
Eleva bătută de fostul poliţist: „Vreau să-mi fac analize. Nu-mi dau seama dacă m-a înţepat cu seringa“
Este vorba despre o creştere spectaculoasă în ultimii doi ani a cazurilor de agresivitate manifestată în familii, de la 9.585, în 2008 la 12.461, în 2009. Cel mai grav este însă faptul că, susţin reprezentanţii asociaţiei No Abuse, agresivitatea a crescut în familiile din spaţiul urban, cu educaţie şi venituri peste medie.
De pildă, în regiunea Bucureşti-Ilfov, s-au înregistrat 366 de astfel de cazuri în 2009, faţă de 282, în 2008. „Cifrele neoficiale sunt de zeci de ori mai mari, pentru că, în special în spaţiul urban, reclamaţiile se depun foarte greu faţă de spaţiul rural", explică psihologul Silviu Ioniţă.
Nervii de la serviciu, vărsaţi acasă
Specialiştii susţin că fenomenul bătăilor în familiile orăşenilor este cauzat atât de criza financiară, cât şi de presiunea de la locul de muncă, în special cel corporatist. „Confortul cu care s-au obişnuit scade odată cu sursele financiare, iar bărbatul, considerat cap de familie, este cel mai afectat. Neobişnuit cu alt sistem de viaţă decât cel patriarhal, acesta începe să-şi exprime nemulţumirea în familie", spune Silviu Ioniţă.
Acesta a adăugat că primele semne ale violenţei pot fi depistate în momentul în care bărbatul începe să se impună peste limită în faţa celor apropiaţi. Această atitudine apare inconştient, după ce, la serviciu, nu îşi poate exprima nemulţumirea sau sentimentul de nedreptate.
„Din discuţiile cu managerii străini care vin să lucreze în România cu echipe formate din români, am observat uimirea acestora legată de sistemul autoritar, fără motivarea angajatului. Evident că, în loc să aducă ei o schimbare managerială occidentală, au aderat la tactica românescă şi au ajuns să menţină modelul autoritar asupra angajaţilor", precizează psihologul.
În aceste condiţii, corporatistul român face paşi repezi spre violenţa în familie. Odată manifestându-se autoritar acasă, partenera de viaţă nu-l opreşte, pentru că şi ea este sfătuită de părinţi să accepte „micile ieşiri ale soţului". De asemenea, oricât de instruită profesional ar fi şi femeia, aceasta nu poate depăşi condiţia indusă prin tradiţie: aceea că ea trebuie să menţină familia, iar soţul, finanţele.
„Nu te vei descurca singură!"
Următorul pas este şantajul emoţional manifestat de parteneri, iar argumentele sunt aproape identice cu cele exprimate în mediul rural. De exemplu, bărbatul reacţionează la nemulţumirile femeii cu ameninţări de genul „nu te vei descurca singură" sau „nu te va mai lua nimeni".
„Din păcate, aceste argumente sunt adevărate în societatea românească şi funcţionează la orice nivel. Este bine ştiut faptul că divorţul îl validează pe un bărbat şi o invalidează pe o femeie", mai spune Silviu Ioniţă.
Nevoia de putere
Diferenţa între violenţa domestică manifestată în spaţiul urban şi cea din spaţiul rural este aceea că agresorul „de oraş" nu trece atât de repede la lovire fizică. „Dacă e bine controlată violenţa psihologică, agresorul nu are de ce să treacă la violenţa fizică, pentru că are nevoie de poziţia de lider, are nevoie de validare", explică specialistul.
De asemenea, în timp ce la sat se acceptă bătaia, bătăuşii şi victimele, ba chiar sunt notorii în mediul lor, la oraş se ţine totul sub preş. Presiunea socială şi statutul le împiedică pe victime să meargă la Poliţie ca să reclame agresiunea. Soluţiile propuse de specialiştii No
Abuse sunt dezvoltarea culturii comunicării, adoptarea metodei „schimbă lucrurile din mers, nu deodată!" şi implicarea instituţiilor.
Înjurătură de manager: „Fă, nu mai vreau să procreez cu tine!"
Victima încă se teme de fostul partener de viaţă
O juristă în vârstă de 34 de ani, din Bucureşti, a fost victima violenţei în familie timp de mai mulţi ani. Femeia a povestit, pentru „Adevărul de Seară", cum a fost jignită, ameninţată şi lovită de soţul ei, de profesie programator.
„M-am căsătorit cu el acum cinci ani, iar agresiunile au apărut când urma să devin mamă. Ţin minte că, beat fiind, îmi spunea vorbe foarte grele, precum «Mori, fă! Muriţi amândouă!»", referindu-se şi la fetiţa noastră", îşi aminteşte jurista. Ea a adăugat că, odată acceptate înjurăturile, au venit şi bătăile: „Imaginaţi-vă cum, pe fondul consumului de alcool, acesta vine şi te loveşte cu palmele şi picioarele, fără a ţine cont de sarcina ta de şapte luni".
Cu toate acestea, viitoarea mămică a sperat, a crezut în promisiunile soţului, pentru că îl iubea şi voia ca fetiţa sa încă nenăscută să aibă o familie. În schimb, el îşi făcea noi prieteni, prietene şi lupta pentru carieră.
„«Tu eşti un nimic, prietenele mele sunt femei adevărate. Tu nu eşti decât o ţoapă, iar prietenii mei sunt fraţii mei, nu vor spune nimic. Ba, mai mult, îi voi pune să te urmărească, să-ţi asculte telefoanele, să-ţi spargă e-mailul şi să-ţi cerceteze tot trecutul şi prezentul.» Ştii că poate face asta, aşa că nu mişti în front, iar dacă îndrăzneşti să te plângi cuiva vei suporta consecinţele!", este o altă mărturisire a
victimei.
Promovarea ei l-a scos din sărite
Naşterea copilului nu a schimbat situaţia: „După două săptămâni de delegaţie vine acasă şi se mută din dormitor în sufragerie. Îmi spunea: «Fă, nu mai vreau să procreez cu tine! Eşti o cretină! Uite ce ugere ai! Reîncepe iadul!»".
Ameninţările au fost şi mai dure atunci când ea a primit o ofertă de job de la un avocat renumit, o slujbă plătită bine şi cu program lejer. Acest lucru declanşează însă alte violenţe, iar telefonul şi e-mailul său sunt verificate permanent. „Eşti o proastă. Te porţi ca o gâscă, mi-e ruşine să ies cu tine. Tu nu vezi, fă, că degeaba încerc să te educ!" sunt alte vorbe grele aruncate de soţ.
A fost pentru prima dată când nu şi-a „ascultat" soţul şi a acceptat slujba. În schimb, el le spunea tuturor că soţia lui s-a măritat cu el din interes, că nu-l iubeşte, că nu este gospodină şi că el pleacă de acasă şi bea pentru că ea este o crizată şi o nebună. Între timp, ea a reuşit să-şi facă prietene printre colegele de muncă, iar acestea i-au oferit ajutorul. Aşa a prins curaj să-şi părăsească soţul şi să divorţeze.
Asociaţia No Abuse a început campanii de informare în licee
Silviu Ioniţă şi Mirela Ţincu, reprezentanţii No Abuse
Asociaţia No Abuse, din care fac parte jurişti şi psihologi, s-a lansat săptămâna trecută la Bucureşti, dar se vor înfiinţa filiale şi în alte zone precum Ilfov, Teleorman, Călăraşi. Membrii acesteia organizează campanii de informare, conştientizare şi educare a celor care se află în situaţii de risc.
Specialiştii în drept, psihologie, psihiatrie şi în sociologie oferă victimelor violenţei domestice servicii gratuite de mediere şi consiliere, dar şi terapie pentru cuplurile aflate în situaţii dificile. În plus, asociaţia No Abuse va lucra şi la elaborarea unui proiect de modificare a actualei legi care priveşte pedepsirea violenţei domestice şi a abuzului. „O nouă lege ar trebui să vizeze şi acceptarea ca probă în instanţă a consultaţiilor psihologice", a declarat preşedintele Asociaţiei, Mirela Ţincu.
O campanie de informare a fost deja lansată în Liceul „Lucian Blaga" şi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul" Bucureşti. Prin campania „Violenţa este o crimă", tinerii află cum să se comporte în cazul în care sunt martorii unui act de violenţă şi cum să se protejeze în situaţiile tensionate. Proiectul urmează să fie demarat până în primăvara anului viitor.
Se încarcă comentariile...
