Care este diferenţa dintre psihiatru şi psiholog şi la care să apelezi, în funcţie de problemele cu care te confrunţi

FOTO Shutterstock

În viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu situaţii care ne solicită capacitatea de reacţie şi adaptare atât în plan cognitiv, cât mai ales emoţional şi motivaţional. Într-o societate excesiv tehnologizată, aflată în continuă schimbare şi reaşezare, mulţi dintre noi experimentează, frecvent sau episodic, stări de tristeţe, teamă, atacuri de panică sau sentimente de neadecvare şi eşec, însă în cele mai multe situaţii persoana ascunde aceste lucruri.

Normalitatea şi sănătatea psihică sunt subiecte sensibile care nasc contradicţii, în bună parte datorită faptului că există multe prejudecăţi şi credinţe false care populează socialul autohton (a cere ajutorul psihiatrului sau psihologului echivalează în mod absolut cu eticheta de ”nebun” sau “persoană disfuncţională”) şi care alimentează teama şi frica celor care au nevoie de ajutor specializat. Lipsa de educaţie privind sănătatea şi igiena psihică este principalul factor responsabil de numărul foarte crescut al celor care traversează momente dificile în viaţă, îşi pierd echilibrul interior şi încrederea într-un viitor mai bun.

Cea mai răspândită confuzie este cea dintre psihiatru şi psiholog. Deşi cele două profesii sunt complementare, ambele având ca obiectiv principal păstrarea sănătaţii şi echilibrului psihic al populaţiei, formarea celor două specialităti, metodele şi tehnicile de intervenţie sunt diferite.

Psihiatrul evaluează, identifică şi tratează tulburările psihice prin intermediul chimioterapiei.

Psihiatrul este un medic care a urmat cursurile unei facultăţi de medicină şi apoi s-a specializat în psihiatrie. În zilele noastre, psihiatrul tratează nu numai tulburările psihice grave, ci se ocupă şi de sănănatea psihică a omului în general.  Din această perspectivă, a cere ajutorul acestui specialist este un lucru normal şi absolut necesar în anumite situaţii de viaţă. Psihiatrul are pregătirea şi experienţa necesară pentru a aprecia corect gravitatea patologiei mintale. El examinează simptomele şi starea psihică a individului şi prescrie medicamente chimice pentru ameliorarea tulburărilor diagnosticate. Dacă simptomele sunt severe şi pacientul reprezintă un risc pentru sine sau ceilalţi, psihiatrul recomandă supravegherea şi internarea într-un spital de specialitate. Psihiatrul recomandă, în anumite situaţii în afara medicamentelor şi intervenţia psihoterapeutică.

Când este necesară intervenţia unui psihiatru? Se impune consultarea de urgenţă şi intervenţia unui medic psihiatru în următoarele situaţii:

• dacă persoana percepe deformat realitatea, experimentează halucinaţii auditive sau vizuale
• prezintă o încetinire vizibilă sau accelerare nejustificată a proceselor cognitive şi intelectuale (gândire, memorie, atenţie etc.)
• fabulează, are convingeri bizare sau idei delirante
• este într-o stare de agitaţie sau deprimat, nu poate să doarmă
• dacă spune că ar fi mai bine să moară etc.

Psihologul evaluează gândirea, afectul şi comportamentul uman sau consiliază psihologic şi intervine prin intermediul psihoterapiei.

Psihologul a urmat cursurile unei facultăţi de psihologie, după care şi-a obtinut atestatul de liberă practică într-o ramură aplicată a psihologiei (psihologia muncii, psihologie clinică şi psihoterapie sau psihologie educaţională). Pentru a devenii psiholog clinician sau psihoterapeut, psihologul trebuie să urmeze o pregătire şi formare separată pentru a se specializa într-o ramură a psihoterapiei (formare psihanalitică, formare în terapia cognitiv-comportamentală, formare în terapia umanistă etc.)

Psihologul “tratează” normalitatea şi problemele conştiente ale unei persoane. El evaluează prin intermediul testelor psihologice şi tehnicilor specifice funcţionarea individului în plan intelectual, emoţional sau comportamental. Prin intervenţia psihoterapeutică, psihologul îl ajută pe individ să-şi îmbunătăţească relaţia cu el însuşi şi cu ceilalţi, să-şi optimizeze performanta şi randamentul, să depăşeasca situaţiile de criză ale existenţei, să se dezvolte şi să se maturizeze emoţional. Nefiind medic, psihologul nu poate prescrie medicamente şi nu pune un diagnostic, sarcina lui fiind să identifice psihometric anumite probleme ale funcţionării normale şi să intervină pentru îmbunătăţirea performanţelor individuale sau pentru depăşirea unor momente de impas sau conflict.

Psiholog Ionuţ Ghiugan 

Citiţi continuarea pe lapsiholog.com