Provocările online, între efect de turmă şi superficialitate: „Consumul de prostie are priză foarte mare“

Psihologul Cristian Delcea explică succesul de care se bucură astfel de provocări în rândul oamenilor din toate colţurile lumii prin efectul de halou, o formă de influenţare în masă, fără un motiv clar definit. FOTO Facebook, Instagram, Weibo

Atingerea buricului, a zonei intime, înghiţitul de ardei iuţi sau etalarea sânilor s-au adăugat avalanşei de provocări online care determină persoane din întreaga lume să se poarte cum nu ar îndrăzni s-o facă în viaţa reală. Comportament caracterizat de nevoia unor emoţii puternice obţinute rapid, care poate fi explicat de efectul de halou, spun psihologii.

Popularitatea reţelelor sociale a dat naştere unei mode care a luat amploare în ultimul an şi în rândul românilor, cea a provocărilor online. Provocarea găleţii cu gheaţă (Ice Bucket Challange) a convins milioane de oameni să-şi toarne gheaţă sau apă rece pe cap pentru un scop nobil, respectiv adunarea de fonduri pentru persoanele diagnosticate cu boala Lou Gehrig. Aceasta a reprezentat startul pentru zeci de astfel de iniţiative, cu miză caritabilă sau fără, însă toate având un numitor comun: îndeplinirea unei acţiuni absurde, căreia mulţi dintre participanţi probabil nu i-ar fi dat curs dacă nu ar fi fost lansată în mediul virtual.

Cea mai recentă provocare online se numeşte "Provocarea buricului", a pornit din China şi a adunat în scurt timp peste 320 de milioane de vizualizări şi mai mult de 372.000 de comentarii şi selfie-uri postate pe reţelele sociale. Persoanele care se prind în joc trebuie să-şi facă un selfie în timp ce îşi ating buricul cu mâna dusă prin spate. Strania probă de contorsionism, catalogată drept „prostie“ şi lipsită de sens de alţi internauţi, este menită să arate că participanţii sunt în formă, au corpul elastic şi o siluetă perfectă. Pe aceeaşi idee, a siluetei trase prin inel, au apărut şi alte poze, de data asta cu tineri care reuşesc să ţină în căuşul claviculei, la baza gâtului, cât mai multe monede, ouă sau alte obiecte. Medicii nutriţionişti chinezi afirmă că noul tip de provocare este nocivă pentru că promovează siluetele extrem de subţiri, stigmatizând în acelaşi timp persoanele care au probleme de greutate sau chiar pe cele care au o greutate normală. Anterior, campania „Free The Nipple/Eliberează sfârcul“ le-a convins şi pe românce să-şi arate sânii pe internet în numele egalităţii dintre femei şi bărbaţi.

Psihologul Ionuţ Ghiugan consideră că tinerii sunt cei mai vulnerabili în faţa acestor provocări, fiind lipsiţi de experienţa de viaţă şi de maturitate emoţională. „Pseudomodelele de conduită şi valorile prezente în acest spaţiu online sunt preluate necritic şi însuşite ca o normă validă de comportament şi atitudine. Astfel, tinerii şi adolescenţii sunt primii expuşi unor situaţii de risc care pot avea consecinţe negative pe termen lung asupra funcţionării în plan social şi relaţional“, subliniază specialistul.

Nu mai ţinem cont de riscuri

Vorbind de modele, trebuie amintit faptul că inclusiv persoane publice au dat curs acestui gen de provocări fără să cântărească prea mult decizia luată. Este cazul recent al mişcării „Pupi Challenge”, iniţiată de fostul fotbalist argentinian Javier Zanetti (foto jos), care presupune mâncarea unui ardei iute şi donarea unei sume modice ca formă de luptă împotriva foametei în lume. Zanetti i-a provocat pe portarul echipei Juventus, Gianluigi Buffon, şi pe fostul sportiv al Barcelonei, Carles Puyol.

Alte vedete, printre care actorul american Hugh Jackman şi Ricky Gervais, cunoscut actor de comedie şi prezentator de televiziune britanic, au postat online fotografii care îi prezintă atingându-şi bărbăţia, ca răspuns la provocarea "Feelingnuts/Palpează-ţi testiculele" pentru a atrage atenţia asupra cancerului testicular.

Confom psihologului Ionuţ Ghiugan, toate aceste provocări răspund nevoilor de comunicare şi relaţionare, dar în multe situaţii există şi un scop secundar, prin care persoana participă pentru a fi validată social şi a obţine confirmarea celorlalţi. Un aspect negativ stă şi în faptul că lipsa interacţiunii directe şi medierea relaţiei prin intermediul unui “ecran” creează un aparent sentiment de siguranţă si confort care  scade pe de altă parte sentimentul de răspundere şi risc.

Provocările periculoase la care răspund în principal tinerii, de tipul autoincendierii, ingerării de praf de scorţişoară, a băutului de alcool în mod excesiv, au fost explicate de psihanalistul francez Michael Stora ca o formă de reinventrare a ritualurilor de maturizare, doar că acum au loc pe internet.  "În culturile tradiţionale, tinerii sunt supuşi unor ritualuri de maturizare sau încercări pentru a marca transformarea lor în adulţi. Cu cât în culturile occidentale ritualurile de maturizare sunt mai puţine, cu atât mai mulţi tineri inventează probe şi încercări pentru a atrage atenţia", întăreşte această teorie şi Jocelyn Lachance, socio-antropolog la Universitatea din Pau, sud-estul Franţei, specializată în comportamentul de pe internet al tinerilor.

„Consumul de prostie are priză foarte mare. Totul este că creeze senzaţii“

Psihologul Cristian Delcea explică succesul de care se bucură astfel de provocări în rândul oamenilor din toate colţurile lumii prin efectul de halou.

Este vorba despre un trend, aşa cum este o modă a blugilor, a ochelarilor, a maşinilor de un anumit fel. Fenomenul are la bază ceea ce se numeşte efectul de halou, adică o formă de influenţare în masă, fără un motiv anume, clar definit, ci doar pentru că aşa face mulţimea. În sensul clasic se poate spune că este vorba despre efectul de turmă. Mediul online este un spaţiu în care mă reprezint şi mă identific mai uşor, deci mă alătur mai repede acestui tip de situaţie. Comportamentul se manifestă în general la persoanele care înghit informaţia fără să o digere, să o aprofundeze, punctează Delcea.

În acelaşi timp, mediul online facilitează comunicarea în timp real, aşa că ajungem să simţim că avem o lume întreagă la degetul nostru, la distanţă de un click, iar facilitatea cu care putem accesa această lume este foarte tentantă. „Prin urmare, decizia de a da curs unor astfel de jocuri nu mai este analizată, informaţia este luată ca atare. O fac ei, hai să o facem şi noi, este amuzant“, spune acesta.  

Aşa cum observă psihologul Cristian Delcea, „la o poză cu un bebeluş pus pe Facebook iei 10.000 de like-uri, dar un articol ştiinţific, documentat, abia dacă va strânge câteva.“ 

Câte like-uri are Vali Vijelie şi câte credeţi că primeşte Aaron T. Beck, fondatorul terapiei comportamentale, care este o somitate la nivel internaţional? Probabil că numai 30 sau 40 de like-uri. Consumul de prostie are priză foarte mare, şi nu ma refer numai la România. Senzaţionalul, emoţionalul, divertismentul nu atrag numai în emisiuni ca cea prezentată de Capatos (n.r. - Dan Capatos, prezentatorul emisiunii „Un show păcătos“ de la Antena 1). Totul este că creeze senzaţii: plăcute, neplăcute, agresive, pentru că acestea sunt cele mai accesate. Şi este mult mai uşor să mă adaptez la stimuli de acest gen, adaugă Delcea. 

Fiecare like ne validează Eul virtual

Tocmai de aceea, comunicarea în mediul online este caraterizată în foarte multe situaţii prin superficialitate, lipsă de conţinut şi chiar prin depăşirea barierelor privind intimitatea şi viaţa personală. „Multe informaţii care ţin de viata privată sunt făcute publice şi pot fi accesate de oricine, pentru că oamenii simt nevoia să comunice şi să-si valideze propria imagine de sine prin ceilalţi. Anumite lipsuri din viaţa personală şi socială pot fi aparent depăşite printr-o astfel de expunere nediferenţiată şi impersonal. Fiecare like primit întăreşte Eul nostru virtual, dar ca orice construcţie psihologică nevalidată prin experienţe de viaţă, această imagine artificială nu va rezista în confruntările din viaţa reală“, atrage atenţia şi psihologul Ionuţ Ghiugan.