Cu Rolls Royce-ul pe trotuar

Lângă casa mea o e cafenea la care mă opresc adesea, e foarte aproape şi de birou şi e şi în drum. Cam de fiecare dată când ajung, găsesc acolo o prinţesă. E o prinţesă adevărată, cu acte, averi retrocedate şi recuperate, totul în regulă.

Are o masă rezervată, lângă geam. Stă cu un pahar de şampanie în faţă şi se uită în gol, nu întoarce capul nici la stânga, nici la dreapta, stă aşa. Presupun (sper) că gândeşte în timpul acesta. Eu plec de fiecare dată înaintea ei, lăsând-o aşa cum am găsit-o când am venit.
 
Într-o dis-de-dimineaţă am ajuns eu înaintea ei, cu vreun minut sau două. Nici nu deschiseseră cafeneaua. Aşteptam pe trotuar, în faţă, când apare prinţesa şi îmi face semn să mă dau de pe trotuar, ca să îşi suie ea maşina. Nu era nicio altă maşină pe stradă, nici în stânga, nici în dreapta, putea să şi-o pună pe margine, paralel cu trotuarul, aşa cum scrie şi în Codul Rutier când îl citeşti ca să îţi iei permisul. E o stradă lată, încap vreo cinci maşini scumpe una lângă alta, de la un trotuar la celălalt.  
 
M-am enervat, i-am spus că e şi ilegal şi necivilizat să îţi pui maşina pe trotuar. Mai ales când ai toată strada liberă şi la dispoziţie, de la un capăt la celălalt. Nu i-a păsat, ea voia să mă dau eu la o parte ca să îşi suie maşina pe trotuar. S-a apucat să dea şi telefoane, probabil chema pe cineva ca să mă bată. N-am mai stat la bătaie, deschiseseră cafeneaua şi am intrat. Apoi au început să vina şi alţi clienţi. Sigur, fiecare îşi suia maşina pe trotuar, chiar dacă stradă era încă liberă şi tot atât de lată.