Poveștile ciudate din spatele celor mai cunoscute imnuri din lume

Sunt cântece care inspiră patriotism și mândrie și se răsună la mai toate competițiile sportive internaționale, fie la început, fie în momentul decernării medaliilor. Însă puțini știu că în spatele unor imnuri celebre se ascund povești ciudate și chiar surprinzătoare.

De la revoluție la risc

Imnul francez, "La Marseillaise", a devenit probabil cel mai cunoscut imn de pe fața Pământ datorită ritmului său alert.

După ce a fost compus în 1792, imnul s-a răspândit cu rapiditate în toată Europa, din Grecia până în Rusia, fiind "motorul" revoluțiilor. De altfel, "La Marseillaise" a fost intonat recent, în timpul unor proteste din China, amintește BBC.

Compozitorul cântecului, Claude Joseph Rouget de Lisle, n-a mai reușit să mai scrie o altă piesă la fel de memorabilă. Disperat pentru a-și recupera faima, dar și pentru a face rost de bani, a început să scrie versuri. În muzeul lui din estul Franței se găsesc câteva versuri, însă jumătate din cuvinte sunt ascunse, fiind extrem de obscene.

Totuși, "La Marseillaise" a fost sursă de inspirație pentru multe alte imnuri, printre care cele ale Omanului și Zimbabwe-ului.

Același lucru se întâmplă și cu "God Save the Queen", imnul Marii Britanii, care a fost preluat de Liechtenstein, având, bineînțeles, alte versuri. Spectatorii meciului Anglia - Liechtenstein au fost puțini confuzi când au fost intonate ambele imnuri înaintea partidei de fotbal.

Imnul omului sărac

Cu siguranță, vă întrebați câți bani ia un compozitor pentru a compune un imn de țară? Puțini, chiar foarte puțini.

De exemplu, George Kakoma, cel care a compus imnul Ugandei, a dat în judecată guvernul țării pentru pierderea drepturilor de autor. În 1962, el a fost plătit cu 2,000 de șilingi ugandieni, echivalentul a 78 de cenți USD.

Un alt caz este cel al lui Dusan Sestic, cel care a scris imnul Bosniei. El a fost remunerat pentru compunerea cântecului cu 6.000 de mărci bosnieni (echivalentul a 2.500 de lire sterline), însă nu și pentru versurile acestuia, deoarece luna trecută parlamentul bosnian a decis să le respingă după mai mulți ani de dezbateri.

Unii compun pe gratis. Este cazul lui Mido Samuel, cel care a compus cel mai nou imn al lumii, cel al Sudanului de Sud.

Țara imnului fără versuri

Există câteva țări care au considerat că e de ajuns să aibă doar muzică și au renunțat la versuri. Cel mai cunoscut asemenea imn este cel al Spaniei.

Kosovo a luat decizia ca imnul țării să nu aibă versuri, deoarece guvernanții n-au dorit să-i jignească pe sârbii care trăiesc pe teritoriul țării având versuri în albaneză.

Unele țări omit să cânte versuri din imnurile lor, ca să nu jignească partenerii lor internaționali. Spre exemplu, versurile imnului argentinian conțineau acuze dure la adresa spaniolilor, aceștia fiind numiți "tirani însetați de sânge", "invadatori răi", care "devorează pe oricine care le cade în cale ca pe niște animale sălbatice".