Poveşti neştiute din cartierul celor cinci şefi de stat

În cartierul Primăverii au locuit sau mai locuiesc ultimii cinci conducători ai României, de la Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Iliescu şi Constantinescu până la Băsescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

În istoria sa de aproape 70 de ani, celebrul cartier Primăverii a trecut pe rând de la statutul de cartier muncitoresc, destinat salariaţilor Uzinei de Gaze a Capitalei, la cel de paradis rezidenţial al nomenclaturii comuniste, pentru ca, după 1990, să devină centrul rezidenţial al celor mai bogaţi dintre români.

Cartierul şi-a căpătat notorietatea în anii '50, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a decis mutarea demnitarilor comunişti în această zonă, pentru a ţine sub observaţie cât mai eficient birocraţia de partid, guvernamentală şi a Securităţii. Românii de rând nu aveau nici măcar dreptul de a se plimba pe străzile din acest cartier, darămite să mai locuiască acolo. După 1990, foştii nomenclaturişti au fost scoşi cu forţa din vilele de lux, în locul lor mutându-se noii demnitari, dar şi potentaţi ai tranziţiei.

Cartierul Primăverii  a devenit celebru în perioada comunistă datorită celor care au locuit aici. De la Gheorghiu-Dej şi până la Nicolae Ceauşescu, toţi liderii marcanţi ai Partidului Muncitoresc Român (PMR) şi PCR s-au bucurat de confortul şi de luxul reşedinţelor din Primăverii. În secolul al XIX-lea, zona actualului cartier Primăverii era situată în afara Capitalei, fiind preferată de bucureşteni pentru picnic. La sfârşitul secolului al XIX-lea, o parte a Grădinii Bordei a fost transformată în Parcul Jianu, pe amplasamentul căruia a fost construit mai târziu cartierul Primăverii.

Renumitul cartier are origini muncitoreşti şi îşi datorează existenţa fostei Uzine de Gaze şi Electricitate, din Capitală. Primele locuinţe din cartierul Primăverii au fost construite în anii 1930, în cadrul unor lucrări de extindere şi sistematizare a Capitalei. Uzina de Gaze şi Electricitate a parcelat teritoriul Parcului Jianu în loturi de 300-400 de metri pătraţi, pe care le-a atribuit angajaţilor pentru construcţia de locuinţe.

Casele nu au fost ridicate la voia întâmplării, ci îndeplineau anumite criterii de urbanism: erau construite în stil modernist şi nu aveau mai mult de parter şi un etaj. Părintele cartierului Primăverii este considerat arhitectul Octav Doicescu, renumit în epocă. Acesta a proiectat primele locuinţe din cartier, care aveau să fie ocupate mai târziu de către comunişti. Până după război, în cartier n‑au existat apă curentă, gaz şi electricitate. Primul contact al comuniştilor cu ceea ce avea să devină mai târziu „paradisul roşu" a fost în timpul războiului. Ilegaliştii din PCR au închiriat mai multe case în Primăverii, pe care le-au folosit ca locuinţe conspirative.

La început au fost case conspirative

Actualul Bulevard Primăverii, care străbate cartierul, a purtat, iniţial, numele de „Aurel Cosma" (primul prefect al judeţului Timiş, după ce Banatul a fost alipit României, la 3 august 1919). După război, dictatura proletariatului, în onoarea Uniunii Sovietice, a schimbat numele străzii în „Andrei Jdanov", bolşevic de frunte, şeful filialei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) din Leningrad.

Click pe infografie pentru a mări


În anii '60, odată cu destalinizarea demarată de Dej, pentru a ilustra distanţarea faţă de Moscova, numele de străzi sau localităţi care aduceau aminte de URSS au fost redenumite. Astfel, bulevardul Jdanov a devenit bulevardul Primăverii, iar bulevardul Stalin a devenit Aviatorilor, nume neutre, fără nicio semnificaţie politică.

Anii '50, descinderea comuniştilor

Primii nomenclaturişti s-au mutat în vilele din Primăverii prin anii '50. Tot atunci, pentru că locuinţele confiscate nu erau suficiente pentru numeroşii demnitari, s‑au început lucrările la noi vile impunătoare. Au fost amenajate spaţii verzi şi s-a realizat infrastructura. Aflate în proprietatea Gospodăriei de Partid, instituţie creată după model sovietic, casele erau repartizate celor cu funcţii înalte în nomenclatura de partid şi de stat. Potrivit istoricului Lavinia Betea, autoarea cărţii „Poveşti din cartierul Primăverii", locatarii din cartierul Primăverii se bucurau de nenumărate privilegii: raţii consistente de alimente, policlinici, spital, şcoli, croitorii, magazine, pază etc.

Cartierul Primăverii a devenit un mic univers închis. „Cum strict secrete erau şi viaţa de partid, şi biografiile conducătorilor, ca să evite scurgerile de informaţii, liderii comunişti şi-au redus anturajul la familie şi personalul casei. Selectaţi şi verificaţi foarte atent, paznicii şi servitorii erau în subordinea Securităţii", a mai spus Lavinia Betea. Liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a locuit el însuşi în cartierul Primăverii. Potrivit politologului Vladimir Tismăneanu, după 23 august 1944, Dej şi fiicele sale Lica şi Tanţi au locuit, o perioadă, în cartierul Caşin, pe strada Sandu Aldea, unde erau cazaţi şi ofiţerii superiori sovietici.

În aceeaşi zonă locuiau şi ceilalţi membri ai conducerii PMR - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Emil Bodnăraş şi Miron Constantinescu. După naţionalizare, în 1948, toţi s-au mutat în cartierul Primăverii. Dej a locuit într-o casă de pe bulevardul Generalissim I. V. Stalin, redenumit, ulterior, Aviatorilor. În 1962, Dej a dat ordin să se construiască vilele de pe malul Lacului Herăstrău, cunoscute astăzi drept „Lac 1", „Lac 2" şi „Lac 3".

Într-unul dintre imobile s-a mutat Dej, altul a fost ocupat de fiica sa Lica Gheorghiu, împreună cu familia, iar în cel de-al treilea s-a instalat Ion Gheorghe Maurer. Cea de-a doua fiică a lui Dej, Tanţi, şi-a ales un apartament într-un imobil situat în actuala Piaţă a Spaniei. În anii '60, imobilul din Bulevardul Aviatorilor în care a locuit Dej a fost demolat, aici fiind construită o nouă vilă pentru Petre Borilă, membru al Biroului Politic şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

Ulterior, Borilă a devenit cuscrul lui Ceauşescu, după căsătoria dintre fiica sa, Iordana Borilă, şi Valentin Ceauşescu. Potrivit istoricilor, Nicolae Ceauşescu a fost cel care a hotărât ca zona rezidenţială să fie protejată de campania demolărilor, demarată după cutremurul din 1977. Prin urmare, vilele de lux din Primăverii, gestionate de Gospodăria de partid, au rămas întregi.

Zonă interzisă

În 1979, Ceauşescu a emis Decretul nr. 263, prin care locuinţele din respectivul cartier, deţinute cu chirie de demnitarii comunişti, au fost trecute în categoria „locuinţelor de serviciu" şi transferate în administrarea Întreprinderii de Administrare a Clădirilor (IAC). Potrivit decretului, chiriaşii de lux aveau dreptul să folosească locuinţa de serviciu pe parcursul exercitării mandatului lor, eliberarea din funcţie atrăgând obligaţia de a elibera şi casa.

Paranoia lui Ceauşescu şi dorinţa acestuia de a se izola au făcut ca, la jumătatea anilor '80, cartierul Primăverii să devină o zonă interzisă traficului. Zona de securitate ajunsese până la Calea Floreasca, traficul fiind deviat pe strada Barbu Văcărescu. După 1990, când numeroase case au fost retrocedate, în cartier au reuşit să intre şi oameni de afaceri de succes, alterând astfel „ecuaţia" de partid PCR-PSD.

"Cum strict secrete erau şi viaţa de partid, şi biografiile conducătorilor, ca să evite scurgerile de informaţii, liderii comunişti şi-au redus anturajul la familie şi personalul casei. Selectaţi şi verificaţi foarte atent, paznicii şi servitorii erau în subordinea Securităţii.''
Lavinia Betea istoric

Părintele cartierului Primăverii

Octav Doicescu a fost un arhitect cunoscut în epocă. El a predat la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu" şi este al treilea arhitect primit în Academia Română, după Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În 1935 a semnat, alături de Marcel Iancu şi Horia Creangă, broşura „Către o arhitectură a Bucureştilor", manifest pentru modernizare a Capitalei. Octav Doicescu a conceput Parcul Herăstrău şi a repurtat cel mai mare succes înregistrat vreodată de România la o expoziţie internaţională. Lucrarea sa „Casa românească" a fost medaliată, în 1938, la New York. Printre altele a proiectat şi Opera Română. În ciuda recunoaşterii meritelor sale şi a privilegiilor oferite de comunişti, Doicescu a refuzat să fie membru PCR.

Casa lui Dimitrie Gusti, cumpărată de Mircea Lucescu

Vila sociologului Dimitrie Gusti a fost închiriată, în 1990, de Ion Raţiu şi cumpărată, ulterior, de antrenorul Mircea Lucescu Foto: Lucian Muntean

Deşi a locui în Primăverii semnifica apartenenţa la elita comunistă, au fost şi câteva excepţii, în care locatarii nu făceau parte din nomenclatură. Arhitectul Octav Doicescu, deşi a refuzat să fie membru de partid, a fost lăsat să locuiască în Primăverii, ca o recunoaştere a meritelor sale în modernizarea urbanistică a Bucureştiului.

Octav Doicescu şi-a proiectat singur casa, din strada Mircea Eliade. Tot el a realizat şi proiectul vilei părintelui sociologiei româneşti, Dimitrie Gusti, situată pe strada Herăstrău. Imobilul, construit în 1939, are o istorie interesantă. Academicianul Dimitrie Gusti a reuşit să-şi păstreze casa, după 1945, cu toate că nu a îmbrăţişat doctrina comunistă. După moartea renumitului sociolog, în 1955, vila a fost naţionalizată, deşi acesta o lăsase prin testament Academiei Române.

Litigiu cu urmaşii lui Ion Raţiu

Imobilul a fost folosit de mai mulţi demnitari comunişti, ultimul fiind Gheorghe Pană, fost primar al Capitalei şi membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. În 1990, ICRAL a închiriat vila liderului ţărănist Ion Raţiu, care a candidat la Preşedinţie în acelaşi an. Scăpat de demolare în perioada comunistă, imobilul a avut de suferit după decembrie 1989. În timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, minerii au încercat să‑l prindă pe Ion Raţiu.  Acesta fugise însă din Primăverii, iar minerii au devastat vila „Dimitrie Gusti" în care locuia cu chirie. Trei ani mai târziu, imobilul a fost afectat şi de un incendiu, renovarea fiind făcută chiar de chiriaş.

În 1995, casa a fost retrocedată moştenitorilor lui Dimitrie Gusti. Familia Raţiu, care s-a considerat prejudiciată după ce a reparat vila, a refuzat să plece din imobil. În 1997, vila a fost cumpărată de antrenorul Mircea Lucescu. După nenumărate procese cu urmaşii lui Ion Raţiu, care au cerut două milioane de euro, reprezentând costurile lucrărilor de refacere a casei, în 2002, Lucescu a reuşit să intre în
posesia imobilului.

Cartierul ca o fortăreaţă asediată

Politologul Vladimir Tismăneanu povesteşte despre descinderea comuniştilor în Primăverii şi despre convieţuirea acestora. Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland şi preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, susţine că nu întâmplător cartierul Primăverii a ajuns să fie zona rezidenţială a demnitarilor comunişti. Decizia de a concentra într-un singur loc locuinţele pentru nomenclaturişti i-a aparţinut lui Gheorghiu-Dej.

„Adevărul": Gheorghiu Dej a fost cel care a transformat fostul cartier Jianu în cartierul „roşu" Primăverii. Ce i-a atras pe comunişti la acest cartier?

Vladimir Tismăneanu: Nomenclatura comunistă a trăit întotdeauna cu o psihologie de fortăreaţă asediată, era firesc ca membrii acestei secte politice să se grupeze laolaltă. Motivaţia lui Dej era de a putea ţine sub observaţie cât mai eficient birocraţia de partid, guvernamentală şi a Securităţii. Când aceşti oameni erau vecini, se putea şti rapid cine cu cine se vede, ce relaţii de amiciţie funcţionează, ce reţele de „socializare" se formează.

După ce criterii erau repartizate vilele?

În vilele masive s-au instalat Dej, Bodnăraş, Chişinevschi, Ceauşescu, Voitec, Sălăjan, Borilă, Pârvulescu, Miron Constantinescu, Răutu, Moghioroş, Chivu Stoica, Preoteasa şi alţii. În celelalte, mai puţin extravagante, locuiau şefi şi adjuncţi de şefi de secţie de la CC al PMR, miniştri şi miniştri adjuncţi. De pildă, chiar pe bulevardul Jdanov (azi Primăverii), locuiau în două vile lipite ministrul Sănătăţii, Voinea Marinescu, şi Eduard Mezincescu, ministru adjunct la Externe. Tot pe Jdanov locuia familia Brucan (Silviu Brucan, soţia sa, Alexandra Sidorovici, şi copiii lor, Dinu, Anca şi Vlad). Pe străzile laterale locuiau Gheor­ghe Gaston Marin, Avram Bunaciu, Gheorghe Vasilichi, Ştefan Voicu, Alexandru Sencovici, Simion Zeiger, Teodor Rudenco, Tatiana Bulan, Florian Dănalache, Mihai Suder şi coloneii de securitate Mladin şi Vasile Gheorghe.

În 1979, Ceauşescu a trecut casele din Primăverii în categoria „locuinţelor de serviciu". Ce statut au avut până atunci aceste locuinţe?

Casele erau administrate de Secţia Gospodăriei de Partid. Acolo se decidea cine intră şi cine iese din casele aflate în „perimetrul zero". Când cineva cădea din funcţie, urma şi eliminarea din cartier. Asta s-a întâmplat, de pildă, cu Miron Constantinescu şi cu Iosif Chişinevschi după Plenara din iunie 1957.

Vila în care a locuit Manea Mănescu, fost prim-ministru Foto: adevărul



În presă s-a vehiculat că în Primăverii ar fi primit repartiţie chiar şi Corneliu Coposu, chipurile pentru „a da bine" în ochii occidentalilor. Cât de credibilă este informaţia?

Am îndoieli că ar fi putut locui în acel univers închis, cvasi-baricadat, cineva precum Corneliu Coposu, socotit „duşman al poporului". Gheorghiu-Dej, spre deosebire de Ceauşescu, obişnuia să facă plimbări pe jos, împreună cu amicii săi din Biroul Politic. Erau însoţiţi, la câţiva metri în spate, de gărzile personale. Nu cred că Dej ar fi dorit să se intersecteze cu un fost sau actual adversar politic precum Corneliu Coposu.

Au fost însă şi derogări de la criteriile de atribuire a caselor?

Sigur, în Primăverii locuiau şi unii activişti scoşi din funcţii ori reciclaţi, precum Pavel Câmpeanu, fost adjunct al Ghizelei Vass la Secţia Internaţională, ori jurnalişti de la „Scânteia", precum Ion Cumpănaşu şi Tudor Olaru. A rămas să locuiască pe strada Grădina Bordei poetul oficial Mihai Beniuc, chiar şi după scoaterea din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Când a fost începută evacuarea proprietarilor din Primăverii?

Evacuările au început din 1948 ori chiar mai devreme, când Gheorghiu-Dej a decis mutarea nomenclaturii din zona Mănăstirii Caşin (străzile Câmpina, Sandu Aldea, Zorileanu) spre Parcul Herăstrău.

De ce râvneau cei mai de seamă nomenclaturişti la statutul de locatar în Primăverii? Se ştie că aici locuiau cei mai mulţi dintre membrii Comitetului Politic Executiv (CPEx).

Nu toţi demnitarii doreau să stea în proximitatea lui Dej. Chiar Drăghici a preferat să locuiască pe Şoseaua Kiseleff, în casa în care se află acum reşedinţa ambasadorului american. Pantiuşa Bodnarenko şi soţia sa, Ana Toma, au preferat să locuiască pe strada Grigore Mora, care ţinea mai degrabă de cartierul Aviatorilor. Corneliu Mănescu a locuit şi el în afara zonei, dar foarte aproape. La fel şi Alexandru Bârlădeanu ori Virgil Trofin.

Casele proiectate de arhitectul Octav Doicescu nu erau suficiente pentru numărul foarte mare de nomenclaturişti. În ce zone au mai fost ridicate locuinţe?

Sub Ceauşescu s-au construit mai multe vile pe Bulevardul Aviatorilor şi pe strada Tolstoi, proprietatea Gospodăriei de Partid. În acestea au locuit unii membri de vârf ai CC, inclusiv membri supleanţi ai CPEx: Cornel Onescu, Ion Stănescu, Vasile Vâlcu etc. Sub Dej, se construiseră vilele de pe Aleea Trandafirilor, în care locuiau demnitari precum Valter Roman. 

Ceauşescu a locuit şi el pe Bulevardul Primăverii. Cum era să fii „vecin" cu dictatorul?

Erau foarte puţini cei care călcau frecvent pragul casei lui Ceauşescu. Între aceştia, fratele Elenei, Gheorghe Petrescu, şi soţia sa, Adela. Interesant este că familia Petrescu nu locuia în ceea ce numim, stricto sensu, Cartierul Primăverii.

"Gheorghiu-Dej i-a mutat pe demnitari în Primăverii, pentru a putea ţine sub observaţie cât mai eficient birocraţia de partid, guvernamentală şi a Securităţii.''
Vladimir Tismăneanu politolog

400 de imobile numără, cu aproximaţie, cea mai selectă zonă rezidenţială a Capitalei, cartierul Primăverii.

Demnitari comunişti care au locuit în cartier

- Cornel Burtică, ministru al Comerţului Exterior
- Gheorghe Cioară, ministru al Comerţului
- Emil Drăgănescu,viceprim-ministru
- Ianoş Fazecaş, viceprim-ministru
- Manea Mănescu, prim-ministru
- Paul Niculescu, ministrul Învăţământului
- Gheorghe Oprea, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri
- Gheorghe Pană, ministru al Muncii, primar al Capitalei
- Dumitru Popescu, rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu"
- Gheorghe Rădulescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat
- Ilie Verdeţ, prim-ministru
- Ştefan Voitec, preşedinte al Marii Adunări Naţionale
- Ştefan Andrei, ministru de Externe, viceprim-ministru
- Iosif Banc, viceprim-ministru
- Teodor Coman, ministru de Interne
- Mihai Dalea, preşedinte al UGSR
- Miu Dobrescu, ministru al Culturii
- Mihai Gere, vicepreşedinte al Consiliului de Stat
- Nicolae Giosan, preşedinte al Marii Adunări Naţionale
- Ion Ursu, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei
- Constantin Dăscălescu, prim-ministru
- Aurel Duma, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne

Vecini de-ai lui Ceauşescu: Bobu, Dincă şi Iliescu

Printre locatarii din Primăverii s-au numărat cei mai înfocaţi susţinători ai regimului Ceauşescu. De notorietate erau Ion Dincă, Ilie Verdeţ, Emil Bobu, Constantin Dăscălescu sau Gheorghe Pană.  Fostul prim-viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, Ion Dincă, supranumit şi „Te-leagă", pentru că nu ezita să aresteze pe oricine devenea incomod regimului dictatorial, a fost răsplătit de Ceauşescu, în 1986, cu o casă pe strada Herăstrău.

După 1990, vila a fost locuită o vreme de către directorul SRI de la acea vreme, Virgil Măgureanu. Ion Iliescu, căzut ulterior în dizgraţia lui Ceauşescu, a primit repartiţie pe Bulevardul Aviatorilor. Ion şi Nina Iliescu au ocupat unul dintre cele două apartamente ale imobilului de la numărul 102. După 1990, Ion Iliescu s-a mutat din locuinţa primită de la Ceauşescu într-o altă casă, tot în cartierul Primăverii, pe strada Molière (foto).

La cine a ajuns Palatul Primăverii

Dictatorul Nicolae Ceauşescu a locuit în cartierul Primăverii timp de 24 de ani. După ce s-au căsătorit, în 1947, Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au stabilit mai întâi  în strada Doctor Lister nr. 63. Aici, cuplul avea trei camere, dar cei doi erau nevoiţi să împartă locuinţa cu alte „tovarăşe", repartizate să locuiască în cea mai mică dintre camerele casei.

Palatul Primăverii a fost proiectat şi construit după indicaţiile personale ale lui Nicolae Ceauşescu  Foto: Petrică Tănase

În 1949, pe măsură ce avansa în ierarhia de partid, Ceauşescu s-a mutat în Primăverii. Mai întâi, pe strada Herăstrău la nr.27. La acea vreme, Nicolae Ceauşescu avansase la gradul de general-maior şi era membru supleant al Comitetului Cemtral al PMR. În 1963, acesta a dat ordin să i se construiască o nouă locuinţă, pe Bulevardul Primăverii nr. 50.

Imobilul a fost proiectat de arhitectul Cezar Lăzărescu după indicaţiile soţilor Ceauşescu. Elena Ceauşescu s-a ocupat personal de alegerea candelabrelor şi a mozaicurilor din casă. Palatul Primăverii a întrecut în lux şi opulenţă toate celelalte vile ale nomenclaturiştilor. Deşi poza în om simplu, apropiat de popor, Ceauşescu i-a lăsat pe designerii de interior să nu se zgârcească. De exemplu, a comandat oglinzile tocmai din Italia, iar lămpile le-a ales din cristal de Murano.

Cezar Lăzărescu este foarte cunoscut în epocă, fiind cel care a proiectat „Casa Poporului". În timpul evenimentelor din Decembrie 1989, Palatul Primăverii a fost devastat, iar cele mai multe bunuri au fost furate de „revoluţionari". Astăzi, palatul în care a locuit Ceauşescu a fost închiriat unui ONG, Asociaţia Casa NATO. Organizaţia, al cărei preşedinte de onoare este Adrian Năstase, îi are ca fondatori, printre alţii, pe liderii PSD Mircea Geoană, Şerban Mihăilescu şi Victor Ponta.

citeste totul despre: