Pofta de îngheţată vine odată cu vara

Pofta de îngheţată vine odată cu vara

Pentru români, desertul îngheţat trebuie să fie de vanilie sau de ciocolată. Pofta e satisfăcută pe loc în zilele caniculare, aşa că gelateriile câştigă teren. Criza ajunge greu la frigiderele cu îngheţată. Mai ales pe timp de vară, când vânzările produsului cresc cu peste 70%.

Dacă ar fi să aleagă între o îngheţată delicioasă şi o partidă de amor, aproape două treimi dintre românce ar alege îngheţata. Cel puţin aşa arată un studiu Magnum, unul dintre cele mai cunoscute branduri de îngheţată din lume. În cazul bărbaţilor lucrurile nu stau la fel: 66% dintre aceştia ar prefera o partidă de amor în locul desertului rece.

Studiul, realizat pe un eşantion de 70.000 de femei şi bărbaţi din marile oraşe arată că cele mai multe iubitoare de îngheţată sunt în Oradea. 80% din orădence au spus fără să stea pe gânduri că ar da o partidă de sex pe un desert rece.

La restaurante, pe stradă, în centrele comerciale sau acasă, îngheţata se consumă repede. Şi nu pentru că se topeşte, ci pentru că este gustată de toată familia. Mai bine de două treimi din îngheţata vândută în România se consumă pe loc, aşa că reprezentanţii gelateriilor susţin că afacerea le merge din plin.

Fanii sortimentelor clasice

Chiar şi aşa, la noi piaţa acestui desert rece este încă puternic sezonieră. Circa 60-70% din volum este vândut în lunile din sezonul cald: iunie, iulie şi august, spun comercianţii.

„Dar pentru vânzările de îngheţată contează nu atât să fie o lună de vară, ci să fie multe zile cu soare şi căldură, pentru că, de exemplu, în vara aceasta luna iulie a avut două săptămâni ploioase, aşa că nu a fost tocmai o lună de vârf în consum“, explică Daniel Bărbulescu, manager pe brandurile de îngheţată distribuite de Unilever South Central Europe, Napoca şi Algida. Avem la dispoziţie o ofertă de îngheţată foarte diversă, dar avem câteva sortimente preferate pe care nu le-am schimbat în ultimii ani.

„Îngheţata de vanilie şi cea de ciocolată sunt de multă vreme - şi continuă să fie - în topul preferinţelor românilor, foarte consecvenţi la capitolul preferinţe de consum“, mai spun reprezentanţii din industrie. Atât pe segmentul îngheţatei „de impuls“, cât şi pe cel al îngheţatei „desert pentru acasă“, cele două sortimente sunt urmate în top de cel de fructe, în special căpşune şi fructe de pădure, de aromele de caramel şi de alte specialităţi precum tiramisu şi stra­cciatella. Ca obicei de consum, nu ne deosebim prea mult de restul europenilor. Preferăm îngheţata consumată pe loc, singura perioadă în care caserolele pentru acasă se vând mai bine decât cornetele şi îngheţata pe băţ fiind octombrie-aprilie.

Moda gelateriilor

Dacă acasă ne este greu să preparăm desertul rece, gelaterii­le răsărite în ultima vreme la orice colţ de stradă ne dau de înţeles că putem alege arome şi mai variate. Mai scumpă decât cea pe băţ, îngheţata de gelaterie ne face de la prima vedere să simţim apă în gură. Munţi de pastă cu gust de fructe exotice, pepene galben, nuci şi chiar cu arome clasice. „Chiar şi pe timp de criză românii cu gusturi rafinate dau 5 lei pe o cupă de îngheţată“, spune vânzătoarea de la o gelaterie dintr-un centru comercial din Capitală.

Distribuitorii desertului ambalat îşi recunosc competitorii. „În condiţiile în care piaţa românească de profil este încă în curs de dezvoltare, gelateriile contribuie la extinderea acesteia, fiindcă diversifică oferta şi îl educă pe consumator, deschizându-i apetitul pentru gusturi mai rafinate“, cred reprezentaţii Unilever. 

Consum încă redus

În România, consumul de îngheţată este încă scăzut: 2,6 litri anual pe cap de locuitor, faţă de circa 4 litri în Cehia şi Polonia, sau circa 20 de litri în ţările cu cel mai mare consum, precum Italia, Suedia sau SUA. Comercianţii de îngheţată spun însă că apariţia unui număr mare de gelaterii şi de producători contribuie la creşterea anuală a consumului.

Ingrediente de calitate

Dacă vrem o îngheţată sănătoasă trebuie să fim foarte atenţi la etichetă, avertizează specialiştii în nutriţie. „La început, îngheţata era făcută din ingrediente naturale, în special lactate.

Acum, cea ambalată conţine foarte mulţi aditivi total dăunători sănătăţii“, spune Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. El averitizează şi asupra faptului că, în ultimii ani, îngheţata s-a transformat din desertul untos de altădată în sirop de fructe îngheţat.

Dacă alegem o îngheţată ambalată este important să citim pe etichetă numărul de calorii pe care îl conţine, dar şi adosul de zahăr.

„În ţările nordice se consumă foarte multă îngheţată deoarece acesta este un aliment cu o valoare energetică ridicată“, adaugă Mencinicopschi. În cazul îngheţatei de gelaterie trebuie să cerem reţeta pentru a vedea cât de sănătoasă e. Sunt puţini comercianţi care sunt transparenţi care afişează ingredientele. Cel mai sigur desert rămâne însă cel făcut în casă, mai ales că sunt persoane care cunosc zeci de reţete de îngheţată. Totul e ca ingredintele să fie şi în acest caz de calitate: fără frişcă vegetală şi în niciun caz cu margarină.

Inventată de chinezi sau un desert european?

Se spune că îngheţata a fost inventată de chinezi şi apoi ideea a fost adusă în Europa de Marco Polo, în secolul al XIII-lea. Această ipoteză este mai mult un mit decât un fapt demonstrat, scrie însă presa britanică. Şi procesul de îngheţare a unor lichide prin amestecarea lor cu sare şi gheaţă îşi are originile într-un trecut îndepărtat, în secolul al XIII-lea. În acest fel a fost făcută îngheţata înainte de inventarea frigiderului şi a congelatorului.

La acea vreme, îngheţata se producea în cantităţi mici pentru că totul depindea de rezervele de gheaţă.

Totuşi, adevărata îngheţată, preparată din lactate, a fost făcută pentru prima dată în Europa, mai precis în Italia. În Marea Britanie, desertul, considerat la acea vreme un lux, a fost servit pentru prima dată în 1672. Cel care s-a bucurat de savoarea lui a fost chiar Regele Carol al II-lea, cu ocazia unui banchet.

Îngheţată pe două roţi

În 1718 apare în Anglia şi prima carte de bucate ce oferă o reţetă de îngheţată - „Mrs. Mary Eales Receipts“. Reţeta nu explica însă procedeul prin care desertul putea fi îngheţat, iar, de aceea, îngheţata era considerată un lux ce putea fi produs doar de cei bogaţi.

Abia la jumătatea secolului al XIX-lea, îngheţata devine un desert accesibil pentru toate clasele sociale. Tot în această perioadă apar în Londra şi primele biciclete ce duceau îngheţată din casă în casă, iar desertul era ambalat în pahare de carton refolosibile.
Compania Walls, cea care distribuia îngheţata, avea în 1924 peste 50 de vehicule din care vindea îngheţată în întregul oraş, sub sloganul „Stop Me and Buy One“ („Opreşte-mă şi cumpără una“).

În Bucureşti, primul restaurant unde s-a servit îngheţată a fost Casa Capşa, la sfârşitul anilor 1800. 

Gusturile se rafinează

De la îngheţata la dozator la cea pe băţ şi, ulterior, la cea de gelaterie, gusturile românilor s-au rafinat puţin câte puţin. „Există un segment de consumatori care caută o îngheţată de calitate mai bună şi sunt dispuşi să plătească mai mult. Acest segment se lărgeşte cu precădere pe categoria îngheţatelor pentru acasă“, spun reprezentanţii Unilever, cei care aduc în România, sub brandul Algida, îngheţata premium Magnum.

Aceştia cred că şi modul în care este percepută îngheţata a început să se schimbe, de la o simplă gustare răcoritoare la un desert ce poate fi consumat tot timpul anului. Factorul de influenţă este comerţul modern, care asigură produsului un spaţiu larg de expunere.