Perfecţionismul: calitate sau defect?
0
Tot ceea ce faci trebuie să fie perfect până la ultimul detaliu? Grija ca totul să îţi iasă ca la carte este normală, însă când se transformă într-o obsesie, perfecţionismul devine o povară.
Imaginează-ţi următorul scenariu: vrei să inviţi la masă câţiva colegi, printre care şi şeful tău. Chiar dacă mai sunt câteva zile până atunci, începi să-ţi faci imediat tot mai multe griji: cu ce îi vei servi, cum vei aranja masa, ce se va întâmpla dacă nu o să le placă mâncarea, de exemplu.
Mai citeşte şi:
Vrei ca totul să fie bine pus la punct până la ultimul detaliu. Chiar şi atunci când totul iese bine, tot ţi se pare că nu ai fost la înălţimea aşteptărilor şi că mai lipsea ceva pentru ca totul să fie perfect. Tu ţi-ai făcut vreodată astfel de griji? Dacă da, este foarte posibil să fii obsedat de perfecţiune.
De ce vrem ca totul să fie ca la carte?
Când perfecţionismul devine un stil de viaţă, acesta ne poate trăda unele temeri ascunse, lipsa de încredere în forţele proprii sau frica de a nu ne ridica la înălţimea aşteptărilor celor din jur. Pentru a înţelege de ce ne preocupă în permanenţă să facem totul perfect, trebuie să ne întrebăm care sunt grijile sau frământările care ne „forţează" să fim astfel.
Perfecţionismul poate fi un motor al reuşitei în viaţă, cu condiţia ca acesta să fie moderat şi să se limiteze la ceea ce putem realiza cu adevărat. În forma sa exagerată, patologică, această trăsătură poate ascunde o tulburare obsesiv-compulsivă, un tip de anxietate însoţită de gânduri şi de temeri nejustificate.
Idealuri: De obicei, perfecţioniştii au tendinţa să îşi propună obiective greu de atins.
Se învaţă în familie
Psihologii susţin că printre trăsăturile pe care le moştenim de la părinţi se numără şi perfecţionismul. Astfel, această trăsătură este foarte probabil să fie transmisă copilului dacă părinţii îl cresc în spiritul ideii că valoarea unui individ se măsoară în principal prin prisma succesului său.
Aceşti părinţi vor inocula copilului exigenţe personale foarte ridicate şi ideea că nu vor fi apreciaţi decât după succesele pe care le vor obţine.
Când devine <<nesănătos>>
Frédéric Langlois, psiholog şi profesor la Universitatea din Québec, Canada, defineşte perfecţionismul „sănătos" ca dorinţa de a ne îmbunătăţi performanţele având aşteptări realiste, iar pe cel „nesănătos" ca pe impunerea unor standarde de excelenţă, de cele mai multe ori imposibil de atins.
Conform psihologului, se poate vorbi despre latura patologică a perfecţionismului atunci când un individ consideră că valoarea lui depinde numai de reuşitele sale, atunci când persoana în cauză are mereu aşteptări peste măsura posibilităţilor, când caută obsesiv perfecţiunea chiar şi în lucruri lipsite de importanţă şi când este mereu nemulţumit de ceea ce face.
Dacă este moderat, perfecţionismul este constructiv.
Minitest: Eşti sau nu perfecţionist?
1) Când pleci în vacanţă, preferi să:
a) pui la punct toate detaliile cu cel puţin şase luni înainte.
b) compari cele mai bune oferte.
2) Nu reuşeşti să duci la îndeplinire sarcina încredinţată. Reacţia ta este:
a) „Sunt un nimeni."
b) „Mă voi strădui să nu mai dau greş."
3) De obicei, întârzii să termini un lucru din cauză că:
a) ai verificat de mai multe ori detaliile, pentru a fi sigur că nu ţi-a scăpat ceva.
b) te mişti mai greu.
4) Ceri ajutorul celorlalţi când nu reuşeşti să termini ce ai de făcut?
a) Nu, din cauză că ar putea fi interpretat ca o slăbiciune.
b) Da.
Rezultat: Dacă ai răspuns cu A la majoritatea întrebărilor înseamnă că eşti o persoană preocupată de perfecţiune.
Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut
Perfecţionistul se pierde în detalii. Neputând face lucrul perfect, preferă să nu îl mai facă deloc, iar acest lucru poate să ducă la probleme în asumarea sarcinilor. Din dorinţa de a face totul perfect, ca angajat ajunge să nu mai respecte termenele, pentru că se blochează în detalii nesemnificative. Ca şef, devine obositor pentru angajaţi, pentru că nu va fi niciodată mulţumit şi va avea tendinţa de a controla totul.
Riscă să saboteze munca în echipă încetinind ritmul prin nevoia de a controla lucrurile. Un perfecţionist temperat este un angajat pe care poţi conta atunci când îi dai o sarcină că o va duce la îndeplinire şi va încerca tot ce se poate pentru ca lucrurile să fie făcute la standarde înalte. El va vedea detalii peste care altcineva ar trece uşor cu vederea.
Se încarcă comentariile...
