Paşii pentru un zâmbet sănătos al căţeluşului tău. Sfaturi de la specialiştii Pedigree

Căţeii îşi folosesc dinţii pentru a trage, a rupe, a mesteca şi a avea contact general din lumea din jur, dar şi pentru a transporta diverse obiecte sau chiar puii de căţei. Prin urmare, dinţii sunt foarte importanţi pentru aceştia. Aşa că, te invităm să afli cum poţi identifica problemele legate de sănătatea orală a căţeluşului tău, dar şi sfaturi importante pentru un zâmbet sănătos de la specialiştii Pedigree.

Cavitatea bucală a câinilor este mai sensibilă comparativ cu cea a oamenilor, astfel că îngrijirea orală adecvată este foarte importantă pentru a nu avea consecinţe grave asupra sănătăţii patrupedului.

Însă, căţeluşii sunt învăţaţi să-şi ascundă durerea pentru a nu arăta slăbiciune şi tocmai de aceea este important să ştim cum putem identifica semnele care ne pot arăta o problemă a danturii.

Gingiile sănătoase trebuie să fie roz, iar dinţii albi, cu o decolorare minimă. O examinare orală regulată este esenţială deoarece tartrul se poate forma foarte subtil.

În schimb, respiraţia urât mirositoare, apariţia depunerilor de săruri minerale la baza dinţilor căţelului, evitarea jucăriilor preferate sau jena în masticaţie sunt cele mai frecvente semne că există o problemă şi atunci trebuie să mergem la un consult stomatologic.

Cu cât căţelul se obişnuieşte mai repede cu controalele orale regulate, cu atât mai bine deoarece pierderea dinţilor de lapte poate fi însoţită de primele probleme.

La fel ca oamenii, căţeii înlocuiesc două seturi de dinţi în timpul vieţii. Primii, dinţii de lapte, încep să cadă la aproximativ patru luni, când sunt înlocuiţi treptat cu dinţi permanenţi, iar dacă rădăcina unui dinte de lapte este slab absorbită şi începe să se suprapună cu dintele aflat în creştere, riscul bolii parodontale şi al muşcăturii incorecte creşte semnificativ.

SEMNELE CARE INDICĂ O PROBLEMĂ DENTARĂ A CĂŢEILOR

Institutul Waltham, centrul ştiinţific al Mars Petcare, a identificat care sunt cele mai comune semne, adesea subtile, care pot indica o problemă dentară a patrupezilor:

• Respiraţia urât mirositoare (halitoza) – un semn alarmant adesea trecut cu vederea.
• Mestecarea doar pe o singură parte a gurii.
• Dificultate la mâncare (căderea alimentelor din gură).
• Dezinteres pentru jucăriile preferate.
• Evitarea atingerii botului sau a capului.
• Strănut sau curgerea nasului.
• Salivaţie excesivă, eventual cu sânge.
• Pierderea greutăţii corporale.
• Umflarea zonei sub ochi sau în gură.
• Retragerea gingiilor cu expunerea rădăcinii dinţilor.
• Retragere şi apatie.

PAŞII PENTRU UN ZĂMBET SĂNĂTOS

1. În primul rând, trebuie să îi facem cunoştinţă căţelului cu pasta de dinţi pentru câini. Începe cu o cantitate mică la început şi lasă patrupedul să o adulmece şi să o guste.

2. Obişnuieşte căţelul să aibă ceva în gură în timpul perierii. Pentru început, pune-i cu degetul o cantitate mică de pastă de dinţi pe partea laterală a gurii, sub buza superioară, şi apoi întinde-o pe dinţi. Gura căţeluşului trebuie să fie închisă pentru a nu exista riscul să îţi muşte degetul. Odată ce se obişnuieşte cu acest pas, poţi continua.

3. Acum este momentul să îi arăţi periuţa de dinţi. Foloseşte o periuţă de dinţi umezită cu apă şi pastă de dinţi aplicată şi presată în perii periei în timp ce îl ţii uşor de gură. Principalul obiectiv în acest moment este să nu îl laşi să mestece periuţa de dinţi. Prima dată periază caninii pe o parte şi apoi pe cealaltă. Nu începe cu dinţii din faţă până când nu este obişnuit cu periuţa de dinţi deoarece sunt mult mai sensibili decât caninii.

4. Continuă cu periatul dinţilor din spate. Periuţa de dinţi trebuie introdusă până sub buze la colţurile gurii. Poţi folosi şi o periuţă de dinţi mai mică pentru aceştia. Creşte treptat intensitatea periajului, însă dacă patrupedul reacţionează negativ, trebuie să te opreşti.

5. După parcurgerea tuturor paşilor, poţi trece la curăţarea dinţilor. Şi de această dată începe cu caninii şi continuă spre dinţii din spate. La final, ridică-i buza superioară şi curăţă incisivii.

La fel ca la oameni, ideal este să ne asigurăm că acordăm aceeaşi atenţie fiecărui dinte. Dacă este posibil, curăţă dinţii căţeluşului în mod regulat, cel puţin o dată pe zi.

CU CÂT CÂINELE ESTE MAI MIC, CU ATÂT RISCUL ESTE MAI MARE

Conform unui studiu realizat de Institutul Waltham în care au fost analizate datele a peste 3 milioane de câini din 60 dintre cele mai populare rase, există o legătură între dimensiunea unei rase de câini şi susceptibilitatea acesteia la bolile gingiilor.

Crescătorii mai puţin experimentaţi preferă rasele de talie mică deoarece sunt mai uşor de gestionat. Prin urmare, lipsa experienţei determină neglijarea îngrijirii orale a patrupezilor. Rasele de talie mică sunt de până la cinci ori mai susceptibile la bolile gingiilor decât cele de talie mare.

De exemplu, pentru un ciobănesc Shetland (Sheltie) există un risc de peste 30,6% să fie afectat de boala parodontală. Alte rase de câini cu şanse ridicate sunt papillonii (risc 29,7%), pudelii de talie mică – toy (risc 28,9%), teckelii (risc 28,1%) şi bichonii (risc 27,9%).

ÎNGRIJIREA DENTARĂ CA RECOMPENSĂ

Completează îngrijirea dentară cu produse potrivite, cum ar fi gama DentaStix de la Pedigree. Recompensele de mestecat cu TRIPLĂ ACŢIUNE ajută la reducerea cu până la 80% a acumulării de tartru şi ajung chiar şi în zonele greu accesibile. Gama DentaStix conţine mai puţin de 2% grăsime şi nu are în compoziţie coloranţi artificiali, arome şi zahăr.

Despre Institutul Waltham

Institutul Waltham este centrul ştiinţific al Mars Petcare, care lucrează în mai multe discipline, cum ar fi: cerinţele nutritive pentru animalele de companie, microbiomul câinilor şi pisicilor, biomarkerii sănătăţii şi bolii sau comportamentul de hrănire. Institutul Waltham continuă să fie o autoritate ştiinţifică lider în nutriţia şi bunăstarea animalelor de companie de peste 50 de ani, iar cunoştinţele generate la Waltham sunt vitale pentru a aduce la viaţă ideea unei lumi mai bune pentru animalele de companie.