Razboiul gropilor

Razboiul gropilor

Tusa Steriana din Constanta a vazut multe in 86 de ani de viata. A trecut prin primul razboi mondial, a cunoscut greutatile ocupatiei bulgarilor si germanilor si a scapat, cu sansa, de tifos si

Boala lu' ala mare

Boala lu' ala mare

De cateva zile, Ioan Costas din Iasi e disperat: Gicu, scumpul lui Gicu, e copt de bolnav. Primul semn al nenorocirii a aparut martea trecuta, cand Gicu a inceput sa scoata un harait din gat. Saracul

A citit pe un perete de bloc că ar trebui să privească cerul, aşa că a făcut-o, dar tocmai atunci a călcat într-o groapă din asfalt şi s-a trântit cât era de lung. A avut nevoie de câteva secunde să priceapă ce s-a întâmplat, apoi s-a ridicat ruşinat, s-a scuturat pe haine şi a ridicat mâinile în aer în semn că nu are nimic, deşi nu-l întrebase nimeni.

acum 4 zile · comentarii (8)

Două maşini se întâlnesc la o intersecţie. Ambele vin de pe străzi înguste. S-au oprit. Plouă, iar trecătorii sunt stropiţi cu noroi de fiecare chestie pe patru roţi care trece pe lângă ei. Aşa că faptul că aceste două maşini s-au oprit e un miracol. Să poţi să circuli fără să te umple cineva cu noroi pe haine de sus şi până jos, într-o zi ploioasă, a ajuns să fie un adevărat miracol.

acum 11 zile · comentarii (6)

Avem un câine. Nu ştiu cum îl cheamă. E o căţea. Poate că ceilalţi îi zic Linda. E posibil să fi inventat eu numele? Nici măcar nu ştiu sigur dacă e a noastră. Poate e a vecinilor, dar trece la noi prin spărtura din gard. Linda e neagră şi are picioarele scurte. E bătrână şi atinge pământul cu burta. Linda are o gâlmă. Învăţ acest cuvânt. Gâlmă.

acum 18 zile · comentarii (8)

„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.

luna trecuta · comentarii (8)

Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că domnul Mirciulică trebuia veşnic să fie pregătit să coboare pentru o tură cu câinele prin parcare.

luna trecuta · comentarii (12)

Mulţi pun umblatul de colo-colo prin lume în lista activităţilor culturale, amăgindu-se singuri şi încercând să-i convingă şi pe alţii că ei fac asta nu pentru că nu ştiu ce altceva să facă, ci că se duc “pentru a învăţa”. Să înveţe cum sunt alţii, ce fac şi cum îşi trăiesc viaţa, ce mănâncă, unde îşi fac shoppingul, şi câte şi mai câte.

acum 2 luni · comentarii (39)

Mulţi nu vor vrea să recunoască dar la un nivel profund toţi suntem conectaţi la principiul colectiv care spune că viaţa este împărţită în cicluri repetitive a câte 365 zile. Amuzant este că un astfel de ciclu se hotărăşte (în teorie) într-o singură zi. O zi care şi-a propus întotdeauna să îşi dea întâlnire cu noi pe 31 decembrie.

acum 2 luni · comentarii (2)
Postari Recente