Oraşul american care oferă familiilor 500 de dolari pe lună: oamenii care se confruntă cu sărăcia ştiu mai bine ce nevoi au

Un experiment privind venitul lunar garantat, coordonat de unul dintre cei mai tineri primari din America, Michael Tubbs, este propus pentru a scoate la iveală ce sunt capabili să facă oamenii cu venituri mici în momentul în care au la dispoziţie lunar o sumă de bani menită a le reda controlul asupra vieţii lor.

Proiectul Stockton Economic Empowerment Demonstration (Seed) adresat rezidenţilor cu venituri mici din Stockton, California, este un experiment privind venitul lunar garantat care oferă  500 de dolari timp de 18 luni unui număr de 125 de familii – fără nici un fel de obligaţii. 

Presupoziţia proiectului este că oamenii vor şti ce să facă cu aceşti bani şi că este o sumă suficientă pentru a le oferi posibilitatea de a privi dincolo de situaţia curentă şi a-şi crea oportunităţi mai bune pentru viitor.

Natalie Foster, co-preşedinte şi cofondator al Economic Security Project, care finanţează şi promovează programe ale venitului garantat, reliefează într-un articol pentru The Guardian ideile din spatele iniţiativei, dar şi primele rezultate şi concluzii, la aproape un an de la derularea programului.

Cei 500 de dolari cumpără în primul rând timp – resursa cea mai valoroasă pentru cei care trăiesc în sărăcie şi sunt nevoiţi să muncească suplimentar sau să aibă un al doilea job.   

„Timp de a fi părinte, de a te odihni, de a participa la viaţa comunităţii, dar şi de a te gândi la următorul pas”, scrie aceasta. 

Mai mult timp nu înseamnă doar o viaţă mai bună, ci şi faptul că oamenii pot privi dincolo de ziua de mâine. Una dintre participante a putut economisi pentru a plăti avansul chiriei unei case mai încăpătoare pentru familia sa – înainte de asta nu mai putea zâmbi şi avea probleme cu somnul. Un bărbat a putut petrece mai mult timp cu copiii săi, dar a câştigat timp şi pentru a-şi plănui paşii în carieră – astfel a putut obţine un job plătit mai bine şi cu mai multe oportunităţi de avansare.

„Taxa de timp a sărăciei nu trebuie subestimată”, scrie Natalie Foster- din cauza nevoii de a se împărţi între mai multe joburi şi a face ore suplimentare,  oamenii se confruntă cu „haosul logistic” zilnic, cu presiuni constante, cu ore risipite în transportul public.

Ea recunoaşte: cinci sute de dolari pe lună, o creştere de 30% a veniturilor celor selectaţi în program, nu rezolvă problema veniturilor nesigure şi nu remediază probleme structurale – dar cumpără foarte multe lucruri. Şi asta ne arată de ce funcţionează.

Sistemul venitului garantat este eficient pentru că  oferă ceea ce le lipseşte în special americanilor, şi anume încrederea. Este o trăsătură a societăţii americanie faptul că nivelul de încredere este direct proporţional cu banii din cont. Cei fără resurse financiare nu sunt de încredere – de aceea pentru ei sunt făcute reguli stufoase, li se spune ce trebuie să cumpere cu bonurile de masă şi li se impune cu cine să locuiască în case subvenţionate de către guvern.

Banii care se acordă prin programul venitului garantat nu vin cu restricţii privind cheltuirea lor. 

„Proiectul-pilot se bazează pe ideea că oamenii care se confruntă cu sărăcia ştiu cel mai bine ce au nevoie şi ce nu, şi de aceea putem avea încredere în ei.

Ar fi fost imposibil să anticipăm toată gama de lucruri pe care oamenii ar cheltui banii. Oamenii aceştia  au făcut făcut lucruri diferite: au pus mai multă mâncare pe masă, s-au mutat, şi-au făcut mai puţine griji, au petrecut mai puţin timp la muncă şi au avut mai mult timp pentru familie şi prieteni.

O mamă i-a cumpărat copilului de ziua lui o pereche de pantofi, asta a eliberat-o de îngrijorarea că nu şi-i va permite. Pentru ea asta nu a însemnat doar procurarea unor pantofi – ci i-a dat sentimentul că e o mamă bună care-şi poate întreţine copilul. Nu există un program guvernamental care să ofere aşa ceva”, scrie Natalie Foster.

Ceea ce argumentează în favoarea eficienţei unui program al venitului garantat este faptul că munca oamenilor nu e suficientă pentru a reduce inegalităţile economice.