Online sau offline?

Fiind de vreo 12 ani online (asta e meseria mea) de multe ori am auzit remarcile acestea, în special în ultimii 5 ani (mai ales de cănd Internetul mobil a luat avant).

 "Nu cred în viaţa online, e superficialitate, toată lumea e falsă" 

 "Online-ul e doar un auxiliar, viaţa adevărată e cea offline" 

 "Lumea începe să uite cum e să mai vorbească, să mai interacţioneze faţă în faţă" 

 "Să nici nu aud de online...socializare online? Mă apucă greaţă!" 

 "Putem trăi şi fără online, cum credeţi că trăiesc cei de la ţară?" 

 "Eu să-mi găsesc iubit/iubită online? Nici gând!" 

Vocile acestea care se ridică împotriva online-ului, adică lumea virtuală, sunt mai vehemente în ultima vreme şi pe de o parte sunt de înţeles. Şi când a apărut telefonul, televizorul sau cinema-ul destul de sigur aceste tipuri de voci s-au făcut auzite. Mai bine zis gândirea din spatele lor. E acel spirit conservator al omului căruia nu-i place schimbarea (ca să nu spun că o urăşte). Poate dintr-un anumit instinct de conservare, păstrare a obiceiurilor cu care a crescut şi s-a format.  

Totdeauna acest spirit va exista şi, în general, se va vedea mai ales în oamenii care au trecut de o anumită vârstă. 

Până la urmă destui din aceste spirite conservatoare vor sfârşi în a trece în tabăra noului, pentru că progresul, nu-i aşa?, nu poate fi oprit. Niciodată un progres nu a adus numai bine ci a adus şi rău cu el. În general privim un progres ca progres când pus în balanţă mai binele cântăreşte mai mult ca răul. 

Revenind la disputa online-offline, viaţa reală versus viaţa virtuală, din nou avem aceeaşi clasică luptă dintre vechi şi nou, conservare a calităţii vieţii aşa cum am fost obisnuiţi versus noul tip de viaţă. 

După părerea mea, şi nu sunt singurul, această dispută nu prea îşi are rostul în zilele de azi. Şi-a avut poate rostul acum 5-8 ani, dar acum a devenit demodată. 

De ce spun asta? 

Toţi am început să folosim online-ul mai mult sau mai puţin, sub o formă sau altă. Chiar şi cei mai conservatori nu ezită să-l folosească atunci când au nevoie.  

Mulţi am început să avem telefoane mobile inteligente ceea ce înseamnă că online-ul e la purtător acum făcându-l şi mai greu de evitat. Numărul telefoanelor inteligente, aşa numitele smartphones, e în creştere şi nu sunt semne de încetinire (în 2012 au fost vândute 302 milioane unităţi global, iar în 2016 se prevede că 1 miliard de telefoane inteligente vor fi vândute - la sfârşitul anului 2011 au fost înregistrate 6 miliarde abonamente la telefonia mobilă). 

Linia aceasta dintre online şi offline devine din ce în ce mai difuză. Adevărul e că cei care încearcă, niciodată nu se pot deconecta total (excepţie făcând locuitul pe varful muntelui pe termen nelimitat). Tehnologia a pătruns mult prea adânc ca să mai poată fi eliminată. În locurile în care încă nu a pătruns va intra curând. 

Ar trebui să acceptăm că viaţa online şi cea offline se contopesc şi nu mai există entităţi separate. Viaţa în lumea virtuală nu o înlocuieşte pe cea reală şi invers. Ele eu devenit una şi aceeaşi. Viaţa noastră e o continuă întrepătrundere a realului cu virtualul şi nu se mai poate da timpul înapoi. 

Nu are rost să se facă un titlu de mândrie deconectarea de virtual. Mai devreme sau mai târziu se vsa reveni la online, nerenunţând la real. 

 Cu alte cuvinte. "if you can't beat them, adapt to them".  

 Să îmbrăţişăm viitoarea noastră viaţă de cyborgi!  

 Mai devreme sau mai târziu tot acolo ajungem, dar cine ajunge mai devreme are un avantaj. Copii noştri o vor dovedi când vor creşte.