Obiectele „croite“ special pentru tine

Produsele făcute la comandă – haine, mobilier, bijuterii – sunt mai mult decât simple obiecte funcţionale. Spre deosebire de cele „de-a gata“, din magazine, acestea au fost create să-ţi semene. În perioada interbelică, a-ţi face lucruri la comandă era o modă. A dispărut după 1989, odată cu invazia marilor magazine, însă, în ultimii ani, românii redescoperă nevoia de unicitate.

Designerul de bijuterii David Sandu (36 de ani) a trăit într-o familie care era foarte legată de lucrurile făcute pe comandă. „Tatăl meu se îmbrăca într-un mod clasic- costum, vestă, cravată, cămaşă albă, rar cămăşi colorate. Niciodată altfel. Pentru că toate cămăşile lui aveau un MC pe ele, eu am crezut că există o fabrică undeva, ale cărei iniţiale coincid cu iniţialele lui, Mircea Ciobanu", îşi aminteşte el.

După ani de la moartea tatălui, Sandu a aflat că acesta îşi ducea toate cămăşile la o brodeză, pentru că aşa făcea şi tatăl lui. „Atunci, pălăriile se făceau la pălărier şi în ele erau trecute, în interior, pe căptuşeală, numele atelierului, adresa şi numele tău. Nu exista vreun risc ca la garderobă, la teatru, să ţi se dea o altă pălărie", adaugă David Sandu, care acum creează bijuterii la comandă în propriul atelier.

Astăzi, puţini români aleg să-şi facă un obiect personalizat. Marile magazine au acaparat piaţa, iar lipsa de timp dintr-o societate aflată mereu în viteză fură din dorinţa oamenilor de a fi diferiţi. Nevoia de unicitate e un lucru important, crede David Sandu, mai ales în societatea de consum în care trăim, în care există o unifomizare pe toate planurile, în care consumatorul este de fapt „un consumat, nu un personaj cu independenţă, cu decizie proprie".

„Globalizarea înseamnă şi uniformizare, nu numai accesul la un preţ mai mic", spune el, amintindu-şi în acelaşi timp motivele pentru care nu mai există atât de multe ateliere în care se fac lucruri pe comandă: „Cauzele ţin în primul rând de cei 45 de ani de comunism prin care am trecut, în care a avea independenţă, orice formă de independenţă, printr-o meserie, era o ameninţare la adresa societăţii. Peste asta s-a aşezat lipsa şcolilor de meserii şi, ulterior, în perioada de după Revoluţie, contactul direct cu o societate capitalistă sălbatică de consum".

Contact direct cu clientul

Produsele create pentru tine îţi respectă măsurile

Diferenţa între un produs făcut de-a gata, pe o anumită măsură, şi unul la comandă, după conformaţia şi gustul tău, este aceea între „hainele pe care le îmbrăcăm şi hainele care ne îmbracă", spune maestrul croitor Mihai Rădică (39 de ani), care face costume şi cămăşi pe comandă în atelierul ce-i poartă numele.

„Un lucru gata făcut este simetric, dar noi nu suntem simetrici. Avem un umăr mai jos, un şold mai dezvoltat... evident că va fi vizibil. Produsul se va lăsa şi se va forma o diagonală a ţesăturii. La fel şi pe înălţime. Iar astea ies în evidenţă. Nu prea se mai produc în industrie măsuri pe talii, ci e cam o singură talie. Iar cineva care are o grosime de 52 - 54, poate nu are înălţime de 1,80, ci de 1,50. Ce trebuie să facă cu restul lungimii produsului? Să-l scurteze. Şi aşa ajunge la croitor", spune el.

Clientului i se explică ­însă la atelier care sunt diferenţele între produsele de serie şi cele pe comandă. „Ce găseşti la magazin e produs pentru a fi distribuit aşa. Noi, văzând conformaţia - e o măsură mai mare, are şoldurile mai dezvoltate, are picioarele mai groase -, intervenim asupra punctelor sensibile acordându-le mai multă atenţie", explică el.

În timp ce în industrie se croiesc zece articole în acelaşi timp, la comandă fiecărui client i se acordă atenţie. În plus, produsul se croieşte individual şi se modifică la probe. Mihai Rădică recunoaşte că, din punct de vedere financiar, costurile sunt mai mari pentru un produs la comandă, dar atenţia şi grija pentru a obţine un produs de calitate, exact aşa cum a vrut clientul, justifică banii cheltuiţi. „În loc să cumperi trei costume de o calitate mai slăbuţă, mai bine îţi faci unul mai bun", spune el.

„Păsări rare"

Hainele din copilăria Anei (60 de ani) erau făcute la croitoreasă, la fel şi cele din adolescenţă şi tinereţe. „Acum cumpăr confecţii şi, destul de rar, apelez la câte o croitoreasă pentru vreo rochie de vară sau fustă, lucruri banale", spune Ana, care mărturiseşte că nu este prea mulţumită de rezultat.

„Croitorii buni sunt păsări rare", crede Ana. A avut norocul să cunoască două astfel de persoane, „care lucrau dumnezeieşte" şi pe care le-a întâlnit când avea 20, respectiv 30 de ani. „Prima m-a îmbrăcat din cap până în picioare cu haine splendid lucrate, pe care le-am purtat ani", povesteşte ea. Cu a doua nu s-a potrivit la gusturi, îi pretindea o ţinută prea rigidă.

În ultimii ani însă, experienţele la croitor au fost mai mult nefericite. „Nu ­şi-au respectat termenele, în loc de fustă mai lungă mi-au croit una scurtă, vesta mi-au dublat-o cu doc, iar rezultatul în ansamblu a fost aproape de nepurtat", povesteşte ea.

David Sandu, artistul-bijutier

Născut în 1974 în Bucureşti, într-o familie de artişti, David Sandu şi-a început drumul de bijutier ca ucenic, la 13 ani, în atelierul maestrului Vlad Gherghiceanu. În 2004 devine absolvent al Academiei de Arte din Bucureşti, iar în anul următor îşi deschide propria galerie, împreună cu asociata sa, Ioana Andrei. Bijuteriile lui se nasc, în marea lor parte, în urma stabilirii unei relaţii între artist şi consumator.

Un Concept extins

În industria de serie, conceptul de unicat s-a extins până la 500 de obiecte identice. „Când vorbim de branduri, se modifică noţiunea de unic. Atunci când faci doar 500, când doar 500 de oameni au acces la acele obiecte, şansa ca ei să se întâlnească ­este foarte mică. Şi, pe criteriul ­ăsta al probabilităţii şi al statisticii, ele devin nişte unicate", spune David Sandu.

Produsele pe comandă au povestea lor

Tradiţia din perioada interbelică de a merge la croitor pentru o haină, la cizmar pentru pantofi sau la bijutier pentru un inel sau o brăţară se reînnoadă însă încet-încet, crede designerul David Sandu.

„Există un tip de personaj care nu mai este consumator. E omul care are nişte valori foarte clar asumate. Are independenţă la nivel de înţelegere a lucrurilor şi atunci nu se mai simte atras neapărat de lucrurile de serie, standard, de valorile instituţionalizate; caută lucruri alternative, caută lucruri cu personalitate, idei", spune David Sandu.

Astfel, acestea devin mai importante pentru ceea ce sunt, decât pentru funcţionalitatea lor. „De exemplu, nişte obiecte de mobilier din avangarda interbelică au fost făcute pentru cineva prima dată, la comandă, dar, în zeci de ani, o sută de ani, ele au ajuns să aibă o istorie proprie. Şi-au depăşit cu mult posesorii şi creatorii", spune David Sandu.

O ieşire din formalism

Consumatorul de lucruri făcute la comandă fie nu găseşte în magazine ceea ce caută, fie conştientizează la un nivel diferit o anumită nevoie.

„În momentul în care îţi doreşti bucătăria absolută, nu orice model de bucătărie, doar pentru că s-a inventat pe lumea asta bucătăria, înseamnă că îţi petreci aici timpul şi pentru a găti, dar şi pentru ­că-ţi place. Şi atunci, un mobilier făcut pentru tine, ca stângaci, ca om care ţine tigaia cu stânga şi ouăle în dreapta, înseamnă altceva decât simplul fapt de a pregăti mâncare, pentru că asta faci într-o bucătărie, indiferent care este aceasta. La fel e şi cu bijuteriile", spune David Sandu, care explică printr-un alt exemplu ce înseamnă un lucru făcut la comandă.

„Ştiu pe cineva care avea un rucsac de piele pur şi simplu special, nu era nici militar, nici unisex, era masculin, fără altfel de conotaţii. L-am întrebat de unde îl are şi mi-a zis că i l-a făcut un marochiner din India, care l-a măsurat, l-a interogat - ce hobby-uri are, ce face de obicei, cum se îmbracă, poartă umbrelă sau nu poartă umbrelă, are laptop sau nu are laptop, ce fel de agendă are, liniată sau cu foaie velină. I-a pus un milion de întrebări şi i-a făcut un rucsac.

Îl avea de 12 ani. El spunea că i-a adus acestui marochiner vreo 12 clienţi într-un an prin reclama pe care, prin entuziasmul lui, a produs-o în rândul apropiaţilor. Asta se întâmplă când îţi doreşti un obiect făcut pe comandă, lucrurile încep să aibă poveste, încep să aibă un sens al lor, nu mai sunt formale. Realizarea lucrurilor pe comandă înseamnă, de fapt, o ieşire din formalism. Şi un acces la o bucurie specială de a savura nişte lucruri mărunte", spune David Sandu.