O privire face cât o ştire

O privire face cât o ştire

Privirea transmite informaţii despre emoţiile, dar şi despre temperamentul unei persoane FOTO Shutterstock

Un contact vizual de numai câteva secunde trădează mai multe informaţii despre o persoană decât cuvintele pe care le exprimă. Privirea poate fi decisivă la angajare sau într-o negociere.

 

Un contact vizual de numai câteva secunde trădează mai multe informaţii despre
o persoană decât cuvintele pe care le exprimă. Privirea poate fi decisivă la angajare sau într-o negociere

Privirea este o sursă valoroasă de informaţii despre o persoană şi poate cântări foarte mult în anumite situaţii, precum o negociere sau un interviu de angajare.

Putem mima fericirea sau tristeţea cu ajutorul expresiilor faciale, dar privirea ne trădează în cele mai multe cazuri, pentru că este foarte greu de controlat. Tocmai pentru că ştim acest lucru, avem tendinţa de a feri privirea de interlocutori atunci când avem ceva de ascuns sau când nu vrem să ne lăsăm la vedere emoţiile. În privire pot fi „citite“ toate emoţiile, de la tristeţe şi mânie până la iubire şi compasiune.

De ce ne deranjează privirea insistentă

Contactul vizual cu interlocutorul trebuie menţinut două treimi din timpul alocat unei discuţii, spun specialiştii în descifrarea limbajului corpului. O privire insistentă – adică un contact vizual susţinut în 90% dintr-un dialog – poate exprima un interes crescut pentru discuţie sau pentru interlocutor. Iar dacă este acompaniat de un zâmbet, contactul vizual insistent poate fi semn de atracţie sentimentală.

Când zâmbetul lipseşte, există riscul ca privirea insistentă să fie interpretată de persoana pe care o avem în faţă ca semn de ostilitate. De ce ne deranjează atât de mult? „Noi, ca specie, avem o teamă de evaluare negativă din partea celor din jur, pentru că aceasta ar putea fi urmată de excluderea din grup. Când suntem priviţi insistent, ne simţim ameninţaţi“, explică psihologul psihoterapeut Bogdana Bursuc.

Lipsa contactului vizual poate trăda, de asemenea, emoţii şi sentimente. Contactul vizual redus (mai puţin de 60% din discuţie) poate fi interpretat ca lipsă de interes pentru subiectul dezbătut sau pentru interlocutor ori ca lipsă de onestitate.

„Există persoane care interpretează absenţa privirii interlocutorului ca pe o lipsă de respect. Altele, în schimb, mai ales dacă sunt în poziţie de inferioritate, ca de exemplu subaltern, se tem că nu au reuşit să capteze atenţia interlocutorului suficient de mult. Prin urmare, putem da privirii o mulţime de interpretări, în funcţie de context“, mai spune psihologul Bogdana Bursuc.

Ne influenţează şansele la angajare

Pentru specialiştii în resurse umane, privirea unui candidat poate fi decisivă în decizia de a-l angaja. „Un contact vizual redus poate fi semn de timiditate, iar aceasta nu poate fi o problemă pentru angajator atâta vreme cât candidezi pentru un post de contabil, de exemplu. Lucrurile se schimbă însă dacă aspiri pentru un job în vânzări, unde trebuie să ai o privire hotărâtă pentru a putea câştiga o negociere. Problema este că astăzi tot mai multe joburi presupun contactul cu oamenii şi comunicarea, iar angajatorii pun mare preţ pe relaţionarea cu ceilalţi“, spune Eduard Ezeanu, consilier în carieră.

În situaţii de presiune, cu o miză importantă, aşa cum este o negociere, persoanele timide au tendinţa de a menţine mai puţin decât de obicei contactul vizual. Interlocutorul are astfel ocazia să „vadă“ nesiguranţa persoanei în cauză şi să o speculeze. În situaţia unui interviu de angajare, el poate oferi un salariu mai mic, având încrederea că nu va fi refuzat.

Cum poate fi controlat contactul vizual

O persoană care are obiceiul de a-şi privi insistent interlocutorul se poate corecta mult mai uşor decât o alta care evită contactul vizual. Este suficient să exerseze câteva scurte pauze în care să-şi fixeze privirea într-o altă direcţie pentru câteva secunde. Persoanele timide pot face şi ele un exerciţiu de menţinere a privirii, dar aceasta este doar o soluţie pe termen scurt.

„Lipsa contactului vizual este simptomul unei probleme mai profunde: lipsa încrederii în sine. Pe termen lung, ar trebui ca o asemenea persoană să încerce să-şi îmbunătăţească imaginea de sine. Poate face acest lucru cu ajutorul cărţilor sau al cursurilor pentru dezvoltarea încrederii în sine, dar mai eficiente sunt psihoterapia şi coachingul“, potrivit  consilierului în carieră Eduard Ezeanu.

Ce putem „citi“ în privire

Privirea în sus – interlocutorul încearcă să vizualizeze ceva.

Privirea în stânga – interlocutorul „accesează“ centrul memoriei, care este situat în emisfera stângă, pentru a-şi aminti o informaţie.

Privirea în dreapta – imaginaţia are legătură cu emisfera dreaptă, aşa încât privirea spre dreapta poate fi un semn că interlocutorul inventează un răspuns.

Privirea în jos – poate fi semn de vinovăţie, supunere sau de timiditate.

Clipitul des – poate fi manifestarea stresului, un simptom al oboselii oculare, dar şi semn că interlocutorul ascunde ceva (este o tehnică de a-şi ascunde privirea).

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: