Nu ai sta la masă cu un tip gay? Stai liniştit, ai făcut-o deja

Eu sunt un tip gay care se trezeşte dimineaţa, face duş, mănâncă, se îmbracă şi merge la birou odată cu voi şi cu alte sute de mii de alţi bucureşteni (chiar sunteţi prea mulţi uneori, şi se respiră cam greu în metrou). Şi atunci de ce a fost nevoie sa precizez că sunt gay, dacă fac toate astea la fel ca voi ceilalţi?

Pentru că am eu impresia (şi, din păcate, nu e doar o impresie, aşa cum o să povestesc imediat) că, daca toţi homosexualii am avea un semn tatuat pe frunte şi lumea ar şti ce înseamnă semnul respectiv, lucrurile nu ar mai fi la fel de simple.  Sunt sigur (deşi nu ştiu cum se simte asta cu adevărat) că nu e simplu să mergi pe stradă şi să ai faţa arsă, sau să ai vreo dezabilitate, sau să fii pur şi simplu urât, după canoanele clasice ale frumuseţii şi urâţeniei. Sau să fii rom şi să se vadă asta. Să simţi tot timpul atenţia aceea nedorită, micul fior de respingere automată sau de milă al fiecăruia care trece pe lângă tine, sau chiar frica sau antipatia sau ura lor.

Cred că ar fi şi mai neplăcut dacă s-ar vedea că suntem gay. Şi acum vă explic de ce. La începutul anului, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminănii a publicat un sondaj de opinie despre cum percep românii discriminarea şi pe cine discriminează ei. Întrebări care mi se par de bun simţ, foarte simple dar care pot spune foarte mult, în acelaşi timp.

De exemplu:

Câţi români nu ar vrea să stea la masă cu o persoană de etnie roma? 36% (adica un român din trei). Câţi nu ar vrea cu o pesoană infectată cu HIV? 42%

Câţi români nu ar vrea să stea la masă cu un gay? 54%, adică unu din doi. Adică la fiecare doi români, unul ar refuza să stea la masă cu mine, doar pentru că sunt gay, deşi mă trezesc dimineaţa, fac duş, merg la birou şi plătesc impozite la fel ca toată lumea.  

Câţi români nu s-ar simţi confortabil alături de un rom? 15%. Dar alături de o persoană infectată cu HIV? 22%. Şi câţi nu s-ar simţi confortabil alături de un tip gay? 31%, adică, din nou, aproape unu din trei.

Îmi pare rău pentru voi aceştia, dar eu chiar sunt alături de voi, la coadă la bilete la film, la restaurant, pe alee în parc, şi chiar în metrou, dimineaţa, când e foarte mare înghesuială şi stau foarte aproape de voi. Brrrr!