Nu-mi plac oamenii generoşi

oameni impreuna

Aşa cum nu-mi plac oamenii buni, oamenii frumoşi, OAMENII (da, scris cu litere foarte mari), oamenii cu suflet mare. Nu-mi place cum sună. Sunt locuri comune, etichete pue pentru a te determina să fii într-un fel. Ţi se spune dintru bun început că aşa eşti considerat deci ar fi bine să te comporţi ca atare. E ca la piaţa de flori unde dacă eşti boier iei la franţuzoaică un trandafir, dacă nu, eşti cam de porc, neam de talpă.

Şi nu-mi plac pretextele.

Dar îmi plac oamenii. Am avut marţi nişte surprize de mi-au zdruncinat ceva neuroni şi simţăminte. Acum vreo lună ne-am adunat 10 prieteni. Ne ştim de multă vreme, lucrăm fiecare în ONG, în firme multinaţionale sau agenţii mari dedicate dezvoltării României. Dar noi suntem oamenii care lucrează acolo, pe un salariu, cu propriile noastre nevoi şi dorinţe. Şi ne-am gândit că zilnic ne întâlnim cu oameni şi organizaţii care ne cer ajutorul- nouă ca indivizi sau nouă ca reprezentanţi ai unor instituţii. Şi de multe ori am vrea să-i ajutăm dar resursele noastre puneţi nu ar avea un impact real.

Aşa că, am decis să facem un cerc de donatori. Să ne invităm prietenii care, ca şi noi, au dorinţa de a face ceva pentru ceilalţi şi au resurse limitate. Şi ne-am apucat de dat telefoane, scris emailuri şi marţi ne-am văzut.

Ne-am făcut 60 din cei 10 de la început. Unul dintre noi a pus la bătaie locul în care să ne vedem - Friends for Friends (merită să vedeţi ce evenimente incredibile organizează pentru minţile obosite), altul a adus vinul, cineva a pus muzica şi aşa am început seara cunoscându-ne între noi, având surpriza că mai sunt şi alţii ca noi pe lume.

Pentru a avea ceva de oferit spre susţinere, fiecare dintre membrii cercului poate propune un proiect în care are încredere. Noi am ales 3 proiecte minunate, toate au propus activităţi pentru acelaşi buget şi au venit voluntarii, beneficiarii şi oamenii din organizaţii să ni le prezinte în câte 6 minute. Apoi noi am pus direct întrebări celor invitaţi şi când ne-am lămurit, am început să strângem bani pentru fiecare dintre cei care veniseră să ne ceară sprijinul.

Şi am reuşit ca în 45 minute să strângem 34 976 RON, depăşindu-ne promisiunea cu peste 30%.

Proiectele  pe care le-am ales pentru această întâlnire au fost “Fiecare copil în grădiniţă” din Ponorâta, satul în care copiii învaţă să vorbească la 13 ani şi dorm în case fără ferestre, “Centrul de zi Lieşti” pentru copii cu handicap, unul dintre puţinele centre de zi într-un sat din România, atelierul de croitorie din Dor Mărunt, o afacere socială creată de profesoarele din şcoală împreună cu mamele obosite să mai aştepte alt ajutor.

Ce am schimbat cu banii noştri? Am salvat jumătate de an de copilărie normală pentru cei 45 copii care au şansa să meargă la grădiniţă în Ponorâta. Centrul de zi care oferă jumătate de zi de terapie şi socializare pentru copii şi timp pentru părinţi să poată munci, în fiecare zi, va funcţiona în continuare, depăşind o dificultate financiară pe care vor avea timp să o rezolve până la sfârşitul anului. În Dor Mărunt, doamnele vor tricota, croşeta şi croi în atelier având acum bani pentru materie primă şi pentru a califica încă o persoană care să li se alăture.

Ce legătură are toată povestea cu ce spuneam la început?

Nu ştiu cum am fost noi cei 60 de marţi. Vom fi fost generoşi? Mai generoşi decât cine? Şi toată lumea a venit pentru că vroia să doneze sau pentru a vedea despre ce este vorba. Fără pretexte.

Ce am fost sigur? Am fost fericiţi că putem să ajutăm, că prietenii ne-au dat şansa să o facem invitându-ne să avem încredere în ei. Am văzut viaţa noastră în perspectivă, prin comparaţie şi parcă toate nenorocirile de peste zi au părut mai mici. Şi am fost aşa încântaţi că abia aşteptăm următorul. Am fost, suntem fericiţi.

Şi scriu pentru că am nevoie să mă ajuţi. Tu cu ce ai schimba donator, om generos, om bun, etc? Nu, serios. Hai să găsim ceva mai bun!