Născuţi leneşi

Cercetătorii americani au ajuns la concluzia că persoanele leneşe au părinţi pe măsură, acest comportament fiind dictat genetic. Oamenii de ştiinţă au descoperit că dorinţa de a face mişcare ţine de zestrea genetică. La fel şi lenea, care, în viitor, ar putea fi tratată.

Pornind de la faptul că în societatea occidentală rata de obezitate este la cote alarmante, cercetătorii americani de la Universitatea din California au încercat să înţeleagă de ce unii oameni nu au nici cel mai mic apetit pentru mişcare, în timp ce alţii nu concep viaţa fără acţiune.

Potrivit unui studiu făcut de aceştia, dorinţa de a face mişcare, de a fi mereu în formă, ţine de aspectul genetic. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor caracterizaţi de o lene fără margini. Oamenii de ştiinţă din Statele Unite au făcut un studiu în laborator pe cobai şi au ajuns la concluzia că nivelul de activitate al acestora este în strânsă legătură cu procesul de înmulţire selectivă a animalelor (creşterea acestora pentru anumite trăsături).

Practic, cercetarea a arătat că şoarecii crescuţi pentru a se bucura că aleargă pe rotiţă fac pui care se dau în vânt, la rândul lor, după această activitate.

Soluţii pentru cei care fug de mişcare

„Descoperirea noastră are implicaţii asupra stării de sănătate a oamenilor", a afirmat biologul Theodore Garland jr, care a coordonat studiul. Cercetarea a început în anul 1993, oamenii de ştiinţă analizând 224 de cobai.

Cercetătorii au împărţit cobaii în opt grupuri, în cazul a jumătate dintre acestea fiind urmărită creşterea şoarecilor în scopul de a alerga pe rotiţă. Ceilalţi au fost folosiţi ca puncte de reper. Specialiştii au calculat care este distanţa pe care şoarecii o parcurg zilnic alergând pe rotiţele plasate în cuştile lor.

Având în vedere concluziile studiului, cercetătorii spun că vestea bună este că, în viitor, persoanele care suferă de lene vor putea fi tratate. „Oamenii care n-au chef să facă mişcare şi care nu pot fi motivaţi vor putea lua medicamente care vor acţiona asupra genelor care răspund de activitate", au afirmat autorii studiului. Potrivit acestora, un asemenea tip de medicaţie ar transforma exerciţiile fizice într-o plăcere chiar şi pentru persoanele leneşe. Mai mult, puturoşii ar putea ajunge să se simtă chiar deranjaţi dacă ar fi puşi în situaţia de a sta prea mult timp fără să facă mişcare.