Mobilier pe viaţă şi pe moarte

Americanul Vidal Herrera, creator de canapele-sicriu, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre piesele cu dublă funcţionalitate şi despre „curajoşii“ ce le cumpără. În lume există şi alte firme care fac mobilier funebru, de la mese de cafea la biblioteci.

De câţiva ani încoace, o companie din Los Angeles, SUA, produce o serie de canapele sofisticate, cu tapiţerie prinsă în nasturi coloraţi şi cu braţe ajustabile pe bază de telecomandă. Sunt făcute din materiale alese în funcţie de gusturile clienţilor, care variază de la pielea de vacă la cea artificială, de culoare roz bombon sau roşu turbat. Pictate sau inscripţionate cu diverse mesaje, piesele combină caracteristicile mobilierului clasic cu cele ale designului contemporan.

Dar nu asta le deosebeşte de restul pieselor de mobilier existente pe piaţă. Ci faptul că sunt făcute din sicrie. Canapeaua-sicriu - care s-a vândut până acum în sute de exemplare în Statele Unite, dar şi în alte ţări din lume - s-a născut din imaginaţia americanului Vidal Herrera, care conduce un serviciu de autopsie în ţara tuturor posibilităţilor.

Firma lui Herrera, Coffin Couches - scria de curând cotidianul „The New York Times" ­într-un articol despre mobilierul uşor macabru -, îşi ia materia primă de la companiile de servicii funerare din oraş. Coşciugele defecte sau „ieşite din modă" sunt transformate în câteva săptămâni sau, în cazuri de extremă urgenţă, în câteva zile, în canapele.

Dodger Blue, 3.500 de dolari

Bune de pus în livingul unui nonconformist sau, cel mai adesea, de instalat în buticuri de modă sau în magazine specifice de Halloween. Operaţiunea este simplă: se îndepărtează capacele, se adaugă un plus de rezistenţă prin placare cu oţel şi se pun patru picioare. Şi, contrar a ceea ce ai putea crede, la fel de simplu este şi găsirea curajosului care să stea tolănit într-o astfel de canapea, spune chiar Vidal Herrera, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul".

Piese bune înainte şi după

Coffin Couches a dat tonul în SUA: a demonstrat că sicriele pot fi adaptate pentru a-ţi mobila casa. Dacă ai curaj. Exemplul lui Herrera a fost urmat şi de alţi artişti şi antreprenori. Americanul Charles Constantine, specializat în design industrial, a creat prototipul sicriului-masă de cafea în 2008, ca rezultat al unui proiect de cercetare în care a declinat ritualul morţii şi al vieţii, potrivit informaţiilor de pe site-ul www.charles-constantine.com. Făcută din lemn de pin neşlefuit, cu un design modern, masa joasă de living îţi poate servi, cât timp eşti în viaţă, ca suport pentru cărţile şi revistele preferate.

White Knight Cow, 4.300 de dolari

Când îţi sună ceasul, piesa de mobilier se transformă foarte uşor într-un sicriu în care corpul stă în poziţia fetusului. „Am vrut ca acest obiect, pe care l-am numit «Memento», să înlăture teama de moarte, să rupă graniţele dintre viaţa de aici şi cea de dincolo", spune Charles Constantine. Măsuţe de cafea ieşite din tipare, dar şi alte piese de mobilier şi decoraţiuni morbide creează şi angajaţii unei firme canadiene, sub ­mottoul „Mobilă pentru o viaţă... şi dincolo de ea".

Purple Haze, 4.500 de dolari

Piesa de rezistenţă de la Cascket Furniture este masa de cafea Kramer, care arată ca un sicriu clasic, are capac transparent şi şase picioare. Se vinde cu 1.995 de dolari şi se livrează în patru săptămâni. Acelaşi model de coşciug, pus însă pe verticală şi dotat cu cinci rafturi, se transformă într-o bibliotecă neobişnuită; preţul - 1.495 de dolari sau, într-o variantă mai ieftină, dintr-un lemn mai puţin pretenţios, 495 de dolari. Pentru clienţii care vor să îmbine moartea cu joaca, firma canadiană a creat anul acesta şi masa de biliard-sicriu (11.500 de dolari). Referitor la preţuri şi revenind la Vidal Herrera, piesele de mobilier ale acestuia se vând în toată lumea şi au preţuri ce pornesc de la 3.500 de dolari. La acest tarif se adaugă noi sume pentru fiecare detaliu cerut de proprietar.

Imaginaţie fără limite

Vidal Herrera nu s-a oprit la canapele. El îşi pune semnătura şi pe fotolii făcute din câte o jumătate de sicriu (3.500 de dolari), dar şi pe obiecte decorative, între care un suport pentru sticle de vin, sub forma unui sicriu în miniatură (costă 250 de dolari şi include un vin roşu).

Vidal Herrera: „Familia mi-a spus că sunt nebun"

Cum v-a venit ideea transformării unui coşciug într-o sofa?

Nu mai ţin minte cu exactitate cum s-a întâmplat, dar ştiu că prima dată ­mi-a încolţit în minte în urma unei discuţii cu un decorator de sicrie cu care ­m-am întâlnit la un moment dat la cealaltă firmă a mea, specializată în sevicii post-mortem. Nu a durat prea mult şi am pus ideea în practică. 

Pinky Nan, 3.500 de dolari

Care a fost reacţia familiei şi a apropiaţilor când le-aţi spus ce idee de business aveţi în minte?

Membrii familiei au spus că sunt nebun, că mi-am ieşit din minţi. Dar erau convinşi că e doar o toană. Prietenii au crezut cu toţii că sunt pus pe glume, ca de obicei.

Ce şi cui aţi vândut prima dată sub numele „Coffin Couches"?

Cea dintâi piesă creată, clasică prin excelenţă, a fost o canapea dintr-un sicriu negru, cu inserţii metalice verzi, pe care i-am vândut-o unui distribuitor de tricouri din San Bernardino, California, care avea şi un magazin de prezen-tare.

V-a spus şi de ce o cumpără?

„Scuza" lui: era convins că piesa de mobilier, sinistră pentru mulţi, poate, îl va evidenţia între ceilalţi proprietari de magazine de tricouri personalizate din San Bernardino.

Care au fost următorii clienţi ai dumneavoastră?

Cei mai mulţi dintre clienţii care dau banii pe canapelele-sicriu sunt proprietari de buticuri cu piese vestimentare de designer, manageri de magazine specializate în tatuaje sau de servicii funebre. Sigur, lor li se adaugă şi câţiva prieteni cărora le-a plăcut la nebunie ideea şi li s-a părut amuzant să aibă o canapea care suportă până la 400 de kilograme şi să bea o bere stând într-un sicriu, până la urmă.

Green Lantern, 3.500 de dolari

Unde au ajuns până acum piesele pe care le gândiţi, aşa cum aţi declarat în repetate rânduri, împreună cu viitorul proprietar?

În SUA, Canada, Japonia, Australia, Polonia, Brazilia, Marea Britanie. Aş trimite una şi în România. Dacă vreodată se va mai face la dumneavoastră, în Transilvania, parcul acela de distracţii dedicat lui Dracula, să le spuneţi managerilor că pot să le fac o canapea incredibilă.

Care e cea mai ieftină piesă? Dar cea mai scumpă?

Preţul de pornire este în acest moment de 3.500 de dolari, iar canapeaua standard are două locuri şi se numeşte „Pinky". Una identică şi-a cumpărat de la noi şi Kat Von D (artista specializată în tatuaje, cunoscută pentru emisiunile sale „LA Ink" şi „Miami Ink" - n.r.). Cea mai costisitoare ajunge undeva la 8.000 de dolari - este un model făcut din piele exotică, în care inserăm neoane, boxe, suporturi pentru sticle şi pahare în braţe şi alte nebunii.''

Jesse James, 4.500 de dolari

"Dacă se va mai face în Transilvania parcul dedicat lui Dracula, să le spuneţi managerilor că pot să le fac o canapea incredibilă.''

Cum alegi: Uşile potrivite

Când pleci în căutarea uşilor de interior pentru locuinţa ta trebuie să ai în vedere mai multe aspecte, între care stilul şi designul acestora, capacitatea lor de reducere a zgomotului, protecţia pe care ţi-o oferă şi - ultimul, dar nu cel mai puţin important - preţul. Înainte să decizi pe ce vei da banii, fii atent la spaţiul de care dispui. În funcţie de acesta vei alege sistemul de închidere al uşii. De pildă, pentru camerele mici sunt recomandate uşile glisante, care te ajută să mai economiseşti din spaţiul necesar deschiderii.

Din lemn de diferite esenţe, din sticlă sau din materiale plastice, uşile sunt de mai multe tipuri, pentru fiecare casă şi pentru fiecare proprietar. Alege-le în funcţie de ce îţi place, dar ai grijă ca materialul pentru care optezi să nu facă notă discordantă cu restul amenajării. E bine să ştii că o uşă din sticlă va conferi o plăcută senzaţie de spaţialitate şi de transparenţă, în timp ce una din lemn va adăuga un plus de eleganţă clasică, dar şi de greutate în percepţia vizuală asupra încăperii. Nu scăpa din vedere însă funcţionalitatea uşii! De exemplu, nu vei monta niciodată o uşă transparentă la baie, deoarece aceasta nu-ţi va mai conferi intimitatea de care ai nevoie.

O uşă bine aleasă poate aduce o bilă albă la decorul casei tale, dar poate la fel de bine şi să dea peste cap toată amenajarea. În principiu, nu există o regulă în privinţa alegerii aceluiaşi tip de uşi pentru toată locuinţa, chiar dacă acest lucru este foarte des întâlnit. Nu este nimic greşit în a încerca să te bucuri de diversitate şi în această zonă, optând pentru un design sau o cromatică diferite, în funcţie de camere. Sigur, nu trebuie să uiţi că nuanţele şi culorile aprinse sunt potrivite pentru cei joviali şi îndrăzneţi.

Uşa trebuie să se îmbine armonios cu restul mobilierului din casa ta

Alexandra Irimescu, designer Moir Design Concept