Moartea bunelor maniere

Vorbitul la telefon în timpul filmului este deja o practică obişnuită în sălile de cinema din România

Pe zi ce trece, respectul faţă de cei din jur încetează să mai fie o virtute şi devine un semn de slăbiciune. Specialiştii susţin că tupeul şi lipsa de educaţie sunt noile trăsături definitorii ale societăţii româneşti.

Apusul bunelor maniere este resimţit în fiecare moment, în stradă sau în casă, pe jos sau în maşină, la restaurant sau la cinematograf, de dimineaţă în zori până noaptea târziu. De fapt, până şi termenul de „bune maniere“ a devenit foarte nepotrivit cu ziua de azi. „Putem vorbi, mai degrabă, despre lipsă de educaţie sau despre proastă creştere, despre tupeu sau nesimţire. Bunele maniere au început să dispară în anii ’90, când societatea românească s-a schimbat fundamental. În rău“, spune sociologul Alfred Bulai. Iar cea mai banală zi petrecută într-un oraş aglomerat precum Bucureştiul demonstrează că teoria specialistului este corectă.
De pildă, în drum spre serviciu, la volan fiind, ai toate şansele să dai peste „stăpânul şoselelor“ – şoferul agresiv, veşnic grăbit, care claxonează isteric dacă faci greşeala să zăboveşti mai mult de o secundă la semafor, care nu acordă prioritate, care merge cu geamul deschis ca să-i audă toată lumea manelele sau, dimpotrivă, ca să fie el mai bine auzit când înjură. Tot în drum spre serviciu, de data aceasta în tramvai, în metrou sau în autobuz fiind, n-ai cum să nu te întâlneşti cu adolescentul care stă cu rucsacul în spinare, sfidând aglomeraţia şi lipsa evidentă de spaţiu, care vorbeşte porcos şi în gura mare la telefon sau care, dacă stă jos ignorând persoanele în vârstă, îşi întinde picioarele până la jumătatea culoarului dintre scaune. „Întâlnesc frecvent astfel de indivizi în mijloacele de transport în comun. Se comportă ca şi cum ar fi la ei acasă, iar dacă le atragi atenţia devin obraznici sau chiar violenţi. Tocmai din acest motiv, pentru că am păţit-o destul de rău cu ei, prefer să tac şi să suport“, mărturiseşte Ioana Vlăduca (36 de ani).
Tot în mijloacele de transport în comun se fac simţiţi cel mai tare semenii care nu obişnuiesc să se spele. Nu zilnic. „Mai rău este atunci când, deşi e evident că nu s-a spălat de câteva zile, are pe el o jumătate de litru de parfum“, mai spune Ioana Vlăduca.

Dai un ban şi poţi fi mitocan

Moartea bunelor maniere nu este evidentă doar pe stradă. O poţi resimţi chiar şi în locuinţa proprie, atunci când vecinul de apartament se preface că nu ştie care sunt orele de odihnă şi se apucă să găurească pereţii cu bormaşina. Sau să asculte muzică la maximum sau să se certe birjăreşte cu nevasta.
De altfel, nici când cauţi relaxarea într-un restaurant sau într-un cinematograf nu eşti ferit de indivizii care calcă în picioare orice regulă de bună purtare. Tinerii care vorbesc la telefonul mobil în sala de cinema, în timpul filmului, sunt deja obişnuiţi ai mall-urilor. Ba unii chiar povestesc desfăşurarea acţiunii, cadru cu cadru. La fel şi la restaurant. „Ultima dată când am mâncat într-un local, am regretat banii cheltuiţi, deşi mâncarea a fost foarte gustoasă“, povesteşte şi Iulian Ferentz (29 de ani), de asemenea din Bucureşti. „Culmea e că restaurantul cu pricina este unul cu renume, deloc ieftin şi foarte apreciat de lumea bună. Dar asta nu înseamnă că am putut mânca şi discuta în tihnă cu prietenii mei. La masa alăturată era un ins care, tot timpul cât a stat la masă, a vorbit tare la telefon, a zbierat la chelneri, a flirtat greţos cu picoliţele, a lovit farfuria cu tacâmurile şi a mâncat cu gura deschisă, plescăind zgomotos. Evident, nimeni din personalul restaurantului nu i-a spus nimic, pentru că era unul dintre clienţii fideli, care lăsa bacşişuri grase“, îşi aminteşte bucureşteanul.  

De la „meserie“ la „marfă“

Dispariţia bunelor maniere şi înlocuirea lor cu bădărănia este, în primul rând, consecinţa scăderii fără precedent a nivelului de educaţie din România, susţine sociologul Alfred Bulai. „Sistemul de învăţământ este de la an la an din ce în ce mai slab. De asemenea, după 1990, structura valorică a societăţii a suferit schimbări fundamentale. Peste noapte au apărut milionari în dolari, de regulă oameni fără şcoală, dar cu mult tupeu. Ei au devenit modelele de succes, iar tupeul o caracteristică esenţială a omului de succes, care este admirat de majoritate“, spune specialistul.
„Dacă absolvirea unei facultăţi era înainte motivul principal de mândrie, astăzi nu mai contează decât averea. Studiile sunt irelevante, important este să ai bani. Plus că acum oricine poate obţine o diplomă universitară fără să calce un minut în sala de curs. Iar cel mai bun exemplu pentru a caracteriza regresul societăţii româneşti este următorul: înainte, un lucru frumos era «meserie», astăzi este «marfă». Munca nu mai este preţuită, doar marfa şi banul contează“, conchide Alfred Bulai.

Dispariţia bunelor maniere şi înlocuirea lor cu bădărănia este, în primul rând, consecinţa scăderii nivelului de educaţie.

Alfred Bulai
sociolog

Cel mai rău este în tramvai atunci când individul de lângă tine, deşi nu s-a spălat de câteva zile, are pe el o jumătate de litru de parfum.

Ioana Vlăduca
36 de ani, Bucureşti

Bucureştenii, campioni la impoliteţe

Într-un top care a măsurat gradul politeţe al locuitorilor din marile oraşe ale lumii, realizat recent de revista Reader's Digest, Bucureştiul s-a situat pe penultimul loc, fiind întrecut la capitolul impoliteţe doar de oraşul indian Mumbai. La polul opus, metropola cu cei mai politicosi oameni este New York, urmat de Zurich si Toronto. Pentru realizarea topului, revista a trimis reporteri în 35 de ţări, unde au desfăşurat trei teste: au mers în clădiri publice de douăzeci de ori în spatele oamenilor pentru a vedea dacă le ţin uşa deschisă, au cumpărat mici obiecte din 20 de magazine pentru a vedea dacă vânzătorul spune „mulţumesc“ şi au scăpat pe jos un dosar plin de hârtii de 20 de ori în locuri aglomerate pentru a vedea dacă cineva îi ajută.