Mariana Nicolesco, viaţa unei soprane

Cariera artistei a fost atinsă de nume mari ale operei precum maestra Jolanda Magnoni, Rodolfo Celletti sau Elisabeth Schwarzkopf. Celebra interpretă de operă a avut o ascensiune artistică fulminantă: a debutat în America, în „La Bohème“, sub bacheta celebrului dirijor Thomas Schippers.

Îşi amineşte foarte bine ziua în care a absolvit Şcoala de Muzică din Braşov. Trecuseră 12 ani de studiu şi aceea era seara care îi încununa, cu Concertul pentru vioară de Bruch. Pentru Mariana Nicolesco, momentul a fost o revelaţie. La puţin timp după spectacol a mers la mama ei şi i-a înmânat cu mândrie diploma de absolvire şi vioara.

Mai citiţi şi:

15 minute de aplauze pentru Placido Domingo şi Angela Gheorghiu

„Le-am spus că din clipa aceea aveam să mă dedic cântului, noua mea pasiune, pe care o practicam în secret, cântând singură în faţa oglinzii, exerciţiu foarte important pe care îl descoperisem din instinct şi care ne permite să ne controlăm ţinuta şi expresia". Atitudinile de scenă ieşiseră la iveală încă de la grădiniţă.

„Aveam 5 ani şi ţin minte că purtam o coroniţă din flori făcută de mama, cum nu mai văzusem până atunci, şi aveam deja alura maiestuoasă din «Beatrice di Tenda» de Bellini, pe care aveam s-o interpretez într-o bună zi, la Teatro La Fenice din Veneţia."

O raritate: soprană drammatico di agilità

Se înscrie apoi la secţia de canto a Conservatorului din Cluj şi obţine prin concurs, în 1972, o bursă la „Conservatorul Santa Cecilia" de la Roma, cea mai prestigioasă şcoală de canto din lume la ora aceea. Maestră o va avea pe celebra Jolanda Magnoni.

Maestra înţelege imediat  că, deşi Nicolesco  avea note joase de mezzosoprană, aşa cum se şi prezentase, registrul ei vocal era imens, permiţându-i să devină soprană drammatico di agilità, cum au fost şi sunt puţine în lume.

De la ea învaţă clasa, stilul, linia belcantistă. Îl întâlneşte apoi pe Rodolfo Celletti, care îi şi oferă  rolul Mariei din „Maria di Rohan" de Donizetti, în cadrul renumitului său „Festival de Belcanto de la Martina Franca". Un alt maestru care îi atinge cariera este Elisabeth Schwarzkopf, cu care parcurge repertoriul mozartian şi apoi apare pe scenă la „Festivalul de la Salzburg", în rolul Elettra din „Idomeneo". 

Partitura regăsită

Cariera sa lirică nu a început însă cu Mozart. Pe când era încă studentă la Roma câştigă Concursul Internaţional „Voci Rossiniane", organizat de televiziunea RAI la Milano. Acest formidabil succes i-a deschis practic porţile teatrelor de operă din întreaga lume. Este remarcată imediat de marele dirijor american Thomas Schippers, sub bagheta căruia debutează în rolul Mimì din „La Bohème" de Puccini, în Statele Unite ale Americii.

Acest rol l-a învăţat într-o singură noapte, la cererea maestrului. Debutul este un succes şi Mariana Nicolesco face în continuare o mişcare surprinzătoare: se îndreaptă spre studiul lui Bellini şi Verdi. Curând interpretează capodopera „Beatrice di Tenda" şi rolul Violettei din „La Traviata", în care avea să apară mai întâi la „Maggio Musicale Fiorentino" şi apoi de atâtea şi atâtea ori în lumea întreagă.

Mariana Nicolesco alesese aşadar să-şi dezvolte cariera în străinătate, râvnind la cele mai înalte culmi. Începe să cânte pe cele mai renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul alla Scala din Milano, unde debutează în premiera mondială a operei „La Vera Storia" de Luciano Berio.

Criticul unui mare ziar italian a scris atunci: „Mariana Nicolesco, bravissima in una parte vocalmente assa­ssina". Urmează un traseu incredibil: recitaluri şi concerte la teatrele de la München, Viena, Paris, Monte Carlo, Chicago, Hamburg, San Francisco, Barcelona, Madrid, Zürich, Roma, Florenţa, Parma, Veneţia, Palermo, Toronto, Pretoria, Caracas, Philadelphia, Miami, Washington, Boston, New Orleans, Rio de Janeiro. În 1978 interpretează „La Traviata" lui Verdi la Metropolitan Opera din New York.

Apar şi alte premiere mondiale: joacă în „Seven Gates of Jerusalem" de Penderecki, cu ocazia celebrării a 3.000 de ani ai Oraşului Sfânt, înregistrează pentru prima dată în lume cantatele „Alyssa" şi „Alcyone" de Ravel, precum şi cantata „Gli Amori di Teolinda" de Meyerbeer.

Povestea acestei interpretări este cel puţin interesantă. Partitura la „Gli Amore" fusese pierdută timp de 176 de ani, nimeni nu ştia de ea şi Mariana Nicolesco se pregătea să o interpreteze. Întâmplător aude un anunţ la Radio Berlin, care spunea că piesa va fi prezentată de Orchestra Radio Berlin cu o zi înainte de spectacolul pentru care se pregătea soprana.

„Partitura ajunsese în posesia lor tocmai din cauza celui care o descoperise după atâţia ani, într-o bibliotecă din Viena: cunoscutul clarinetist Dieter Klöcker. El făcuse imprudenţa de a preciza într-un interviu locul descoperirii preţiosului manuscris. N-a durat mult până când să fie furată şi vândută radioului".

Dar rolul acesta fusese făcut să fie jucat prima oară de Mariana Nicolesco, altfel nu se explică cum Radio Berlin anunţă la scurt timp că spectacolul va fi anulat, din cauza faptului că interpreta nu era în măsură să cânte agilităţile extraordinare din partitură.

"Le-am spus că din clipa aceea aveam să mă dedic cântului, noua mea pasiune, pe care o practicam în secret."
Mariana Nicolesco
soprană

"Aveam 5 ani şi ţin minte că purtam o coroniţă din flori făcută de mama, aveam deja alura maiestuoasă din «Beatrice di Tenda» de Bellini."
Mariana Nicolesco
soprană

Înscrieri-record la Concursul Hariclea Darclée

Marţi, 27 iulie, începe la Brăila Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, ce se desfăşoară până pe 8 august. Ajuns la a XV-a ediţie, competiţia strânge anul acesta un număr-record de 187 de concurenţi din 27 de ţări şi cinci continente. 94 de soprane, 19 mezzosoprane, 24 de tenori, 2 contratenori, 26 de baritoni, 5 bas-baritoni şi 15 başi vor concura în competiţia închinată legendarei Hariclea Darclée, soprana pentru vocea căreia au fost compuse 13 opere, printre care „Tosca" şi „Manon Lescaut" de Giacomo Puccini, „La Wally", de Alfredo Catalani sau „Iris" de Mascagni. Anul acesta este ediţie jubiliară, celebrându-se 150 de ani de la naşterea legendarei artiste.

Întoarcerea acasă

Elisabetta I în „Roberto Devereux“, de Gaetano Donizetti

În România revine abia în 1991, după 21 de ani, şi interpretează pentru prima oară pe scena ţării unde s-a născut. La Ateneul Român din Bucureşti susţine trei concerte consecutive, pentru a răspunde cât de cât celor 10.000 de cereri de bilete. „Au fost seri de neuitat, seri incandescente, magice. A fost comuniune prin muzică, cu un public atât de cald, de sensibil, de receptiv. Mă simţeam, în sfârşit, acasă."

În 1995, Nicolesco pune bazele Festivalului şi Con­cursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, pe care l-a păstorit ani întregi, aflat zilele acestea la a XV-a ediţie, şi la care au participat până acum peste 1.700 de voci din lumea întreagă. Tot în această perioadă instituie „Cursurile de Măiestrie Artistică Mariana Nicolesco", Master Classes, care au devenit instituţii de prestigiu internaţional pentru ţara noastră.

Soprana care în istoria Teatrului Alla Scala din Milano a apărut în cele mai multe premiere absolute a fost numită Regina del Belcanto şi Primadonna assoluta pentru interpretările muzicii lui Rossini, Bellini, Donizetti.

Dincolo de aceste titulaturi, Mariana Nicolesco poartă vie amintirea unei dimineţi de repetiţie. Se găsea în Elveţia şi lângă ea îşi pregătea concertul din acea seară nimeni altul decât celebrul Yehudi Menuhin.

„Am observat că anumite sunete nu prea îi ieşeau aşa cum trebuia. L-am întrebat ce face în asemenea cazuri. «Devin tot mai umil în faţa viorii şi o implor să mă ajute», mi-a răspuns. I-am mărturisit că în ce mă priveşte am abandonat vioara, pentru că de cele mai multe ori mă istovea lupta cu ea, şi mai ales corzile mele vocale erau obosite după orele de studiu. «Eşti născută să cânţi», a continuat el, «şi corzile tale vocale lucrau fără întrerupere, chiar dacă nu emiteai vreun sunet»."