Lumea modei - locul unde saracia nu duce la faliment

Cifre de afaceri de milioane de dolari din "toale"

Intr-o tara in care saracia si adesea prostul gust sunt obstacole greu de depasit, designerii de moda pretind ca reusesc performante miraculoase. Creatorii autohtoni declara, de exemplu, cifre de afaceri de pana la 2 milioane de dolari anual. Lumea percepe insa designerii mai degraba ca pe niste persoane care n-au decat grija subiectelor mondene. Exista si asemenea personaje. Insa, pentru cativa dintre ei, lucrurile nu stau chiar asa. Cea mai vie dovada ne-o ofera Venera Arapu, un designer roman apreciat in strainatate. Hainele ei se vand in cele mai exclusiviste magazine din marile metropole. Performanta e cu atat mai laudabila, cu cat, ca outsider, e aproape imposibil sa iti faci loc intr-un sistem pe cat de traditionalist, pe atat de exigent. Din 90 incoace, alti cativa designeri incearca sa tina pasul cu ceea ce se intampla afara. Criteriile dupa care au reusit sunt discutabile, intr-unele cazuri. In altele, chiar dubioase. De aceea, in Romania nu se poate inca vorbi despre o industrie a modei, nici nu exista targuri, unde designerii sa expuna, iar omul sa vina sa vada, sa compare, ca sa stie ce se poarta si ce cumpara. Cu ce bani au inceput designerii? Irina Schrotter, unul dintre numele des vehiculate pe piata creatorilor romani, a pornit afacerea la Iasi, in urma cu un deceniu, avand opt masini de cusut. Astazi, are magazine in toate orasele importante din tara si, conform declaratiilor sale, are o cifra de afaceri de 1,5 milioane dolari. Ingrid Vlasov spune ca pentru a intra in moda a primit bani de la tatal sau, un influent avocat iesean. Romanita Ciolcan, si ea cu o cifra de afaceri declarata de un milion de dolari pe anul trecut, a intrat in moda cu banii stransi din producerea unui calendar si cu ce a imprumutat de la un prieten. Altii, mai descurcareti, cazul lui Razvan Ciobanu, spun ca n-au luat bani de la nimeni. Daca inceputul a fost anevoios pentru majoritatea dintre ei, mentinerea si conservarea numelui da mult mai multa bataie de cap. In vreme ce Irina Schrotter spune ca are patru colectii pe an, (una singura costa minim 50.000 de dolari), altii se streseaza in ziua salariilor. "Tot ce castig din vanzari, investesc in colectia urmatoare, si asta e valabil pentru multi creatori de la noi", crede Catalin Botezatu. "Nu ma pot lauda cu un cont in banca", mai spune acesta. Acelasi lucru l-ar putea raspunde si banca de unde si-a luat credite pentru SANCA. In ceea ce priveste clientii, si acestia sunt de mai multe categorii. Printre ei, cei mai numerosi sunt aceia care cheltuiesc o avere pe haine si fac din a se "intoli" un scop in viata. Altii, speriati de preturi, de multe ori imaginare, nici macar nu calca pragul unui designer cunoscut. Cat costa hainele de lux? Lucru stiut, o haina de firma costa. Sunt insa case unde exista liniile ieftine. La Irina Schrotter, o pereche de pantaloni din aceasta categorie costa 295.000, spre deosebire de 2.500.000 lei cat costa in linia scumpa. O rochie de seara se poate achizitiona cu 1.900.000, dar si cu 15 milioane. Catalin Botezatu si Catinca Roman concep hainele si in functie de bugetul clientului. Nu la fel se intampla la toti designerii. Razvan Ciobanu prefera aproape exclusiv o clientela "selectiva", iar Romanitza se limiteaza, in general, la femeia de afaceri, deci cu multi bani. Pe langa hainele prezentate in colectii si cele facute la comanda, un designer mai poate oferi produsele de atelier. Adica, onoreaza comenzi speciale, in general unicate, care costa milioane bune de lei bucata. Notiunea de haute-couture e inca straina designerilor nostri, din cauza lipsei clientilor. O rochie haute-couture costa in strainatate de la 5000 de dolari in sus, iar numarul clientilor care isi permit asa ceva se rezuma la 4-5.000 in toata lumea. Cum se sparg tiparele? Aparent, lumea modei e o lume fragmentata de lupte, orgolii si ambitii personale, care nu se deosebeste de alte domenii decat prin aceea ca e intens mediatizata. E greu de rezistat, insa, fiindca pana la urma, totul se masoara in vanzari. Numele unui designer se dobandeste in timp si in etape. Desigur, cel mai important e talentul. Relatiile, impresia la prima colectie, imaginea dar si conjunctura sunt si acestea elemente obligatorii in impunerea unei marci. Botezatu considera ca totul e sa stii cum sa-ti cultivi imaginea. El a ales varianta "show" la prezentarile de moda. La penultima lui manifestare, modelele au defilat dezbracate, iar la ultima colectie (de inspiratie religioasa), spre stupefactia generala, pe podium au aparut manechine care tineau in brate cate un bebelus. Catinca Roman, in schimb, sustine ca imaginea unui designer ar trebui sa fie legata exclusiv de profesia sa, iar Irina Schrotter se declara interesata de promovarea marcii sale, nu de ea ca persoana. Pentru ca sunt destui aceia care isi permit haine scumpe, dar le lipsesc educatia si bunul gust, e clar ca efortul designerilor valorosi de a-si face loc in garderoba romanilor nu e in zadar.