Nu există nicio garanţie că poţi ajunge viu şi nevătămat pe celălalt trotuar. Există o agresivitate a şoferilor din Bucureşti, hai băi, mişcă-te!, o nerăbdare dobitoacă, o aroganţă cretină faţă de pietonii care traversează regulamentar o stradă. Mulţi şoferi manifestă o ferocitate bolnăvicioasă la volan, parcă pietonii ar fi nişte elemente toxice care trebuie exterminate. Dacă roşu te prinde pe ultimii doi paşi de marcaj, ai o mare problemă cu viaţa ta. Mai că-ţi vine să te opreşti în mijlocul zebrei, pe verde, şi să le ceri iertare şoferilor pentru că traversezi conform legii, pentru că le-ai tăiat calea, pentru că i-ai oprit din cursele lor nebune! Mai bine nu traversezi. Cauţi un pasaj subteran, o canalizare, da, sistemul de canalizări ar fi de folos pentru pietoni! Oricum, trotuarele, parcurile şi adăposturile sunt ocupate de maşini. Una peste alta, la grămadă. Parcă maşinile se înmulţesc mai repede decât şobolanii în oraşul ăsta! Mergi liniştit pe trotuar şi te trezeşti claxonat din spate, dă-te la o parte, băi, chiorule!, un şoferul rătăcit are drum pe-acolo! Părinţii grijulii îşi plasează plozii chiar în poarta şcolii, dacă s-ar putea să-i debarce direct din maşini în băncile din clase, pentru ca sărăcuţii să nu-şi mai obosească picioruşele mergând pe jos. Poate ar trebui făcute şi nişte supermarketuri speciale, şoferii să nu-şi mai dezlipească fundurile din maşini şi să-şi facă cumpărăturile direct de la volan.

Nu am speranţe ca traficul tembel din Bucureşti să devină normal în următorii ani. Adică, să traversezi pe marcaj, pe verde, fără să-ţi faci griji că un dobitoc a frânat la o palmă de genunchii tăi. Şi nici nu-şi cere scuze şi nici nu păţeşte nimic. Ăsta ar fi un mare noroc, ai scăpat! Pentru că, întotdeauna, victima este vinovată, adică pietonul. Ce-a căutat acolo? Cine l-a pus să traverseze? De ce n-a căscat ochii? Ceasul rău! Ştiu un caz, petrecut în anii '90, când un pieton a fost omorât pe verde de un şofer care era beat clampă. Fireşte, şoferul n-a făcut nicio zi de puşcărie, pentru că a mituit în stânga şi-n dreapta, de sus până jos, a mituit la greu, şi a scăpat de zeghe, ce încredere să mai ai în justiţia din România?  

Parcă maşinile se înmulţesc mai repede decât şobolanii în oraşul ăsta!

Ar trebui ca agenţiile de pariuri sportive să bage şi astfel de pariuri: jucătorul să parieze dacă în ziua respectivă o să-l calce o maşină pe trecere de pietoni, pe verde, dacă o să-l lovească uşor sau o să-l bage în coşciug. Un împuternicit, membru al familie sau un prieten, să ridice câştigul după îngropăciune. Sigur s-ar face bani frumoşi cu astfel de pariuri, câştiguri impozabile.

Şi ar mai fi de făcut un pariu: noaptea, după ce-ai stins televizorul şi te-ai băgat în pat, trăgându-ţi plapuma peste urechi, cu gândul la cutremurul cel mare care va veni (ziua sau noaptea?), ce şanse sunt să te calce o maşină? Adică, în loc de cutremur, să dea buzna în patul tău de la etajul opt unul cu maşina scăpată în viteză... Sunt şanse de câştig la pariuri?