Jurnal marţian: serile de pe „Planeta Roşie“

Membrii echipajului se întâlnesc în fiecare seară pentru a face o călătorie prin deşert şi pentru a privi cerul.

O echipă de şase cercetători români participă, pentru prima dată, la o misiune „marţiană". Ei nu au ajuns însă pe „Planeta Roşie", ci într-un habitat simulat: Mars Desert Research Station - Staţiunea de Cercetări Marţiene din Platoul Colorado, SUA.

Misiunea este o simulare, dar nu este nici pe departe o joacă. Timp de două săptămâni, între 14 şi 29 ianuarie, ei se vor comporta ca şi cum s-ar afla pe „Planeta Roşie". Membrii echipajului vor scrie zilnic pentru „Adevărul" un jurnal de bord.

26 ianuarie. Intrăm acum în ultimele patru zile de simulare a unei misiuni pe Marte. În episoadele ce vor încheia această expediţie vă vom povesti ce a făcut aici fiecare dintre noi. În numerele trecute aţi citit despre studiile ştiinţifice ale Iuliei şi ale lui Beatrice, despre cum se poate construi un ceas solar pe Marte, mâine vă vom povesti cum a decurs expediţia roverului în deşertul american.

După o zi întreagă de muncă, fie pentru a face cercetări, fie pentru ingineria habului, în jurul orei 20.00 ne întâlnim cu toţii la observatorul astronomic sau facem o călătorie prin deşert pentru a privi cerul. Suntem foarte departe de civilizaţie şi nu există niciun fel de poluare luminoasă, iar imaginea stelelor pe cerul negru nu poate fi descrisă în cuvinte.

Se spune că stelele sunt crăpături în cer prin care putem vedea lumina divină, sori îndepărtaţi, planete sau chiar suflete ce privesc în linişte către Pământ. În timp ce peste deşert se lasă un frig cumplit, Haritina ne învaţă cerul. Odată ce ştii cum să priveşti stelele, înţelegi mai uşor misterele pe care le ascunde astronomia.

Cât timp membrii echipajului ascultă poveştile ei, Dragoş pleacă singur mai departe, pentru a încerca câteva sesiuni de astrofotografie şi pentru a asculta liniştea deşertului. Mulţi dintre noi, cei care locuim în oraş, probabil nu am avut niciodată ocazia de a echilibra liniştea exterioară cu cea interioară, iar deşertul ascunde şi oferă această posibilitate.

Instrumente dificil de calibrat

Astrofotografia este un tip special de fotografie prin care cerul nopţii, stele, galaxii, planete şi  constelaţii - obiecte cereşti - sunt fotografiate prin tehnici adecvate. Astrofotografia a început cu mai bine de 150 de ani în urmă, dar abia la începutul secolului al XX-lea tehnica a permis înregistrarea detaliilor de pe obiectele cereşti.

Mai interesant este faptul că astrofotografia descoperă mistere ascunse ochiului uman  - nebuloase, galaxii, stele foarte îndepărtate. Din această cauză au fost dezvoltate instrumente şi tehnici speciale de fotografie cosmică, în scopuri ştiinţifice - iniţial film, apoi cameră CCD astronomică. Astrofotografia este folosită nu doar de oamenii de ştiinţă, ci şi de astronomii amatori, cu camere foto digitale standard.

Aici, la staţia de cercetare Mars Desert Research Station MDRS, Haritina lucrează de o săptămână să repare telescopul şi camera astronomică. După ce multe luni observatorul astronomic nu a funcţionat, conducerea Mars Society şi-a pus toată încrederea în Haritina pentru a calibra instrumentele pentru observaţii. Pentru că Planeta noastră se roteşte continuu, telescopul şi camera se rotesc în direcţie opusă pentru a compensa mişcarea, astfel încât stelele să rămână în acelaşi loc pentru fotografie.

Până acum, întregul echipaj a mers de mână cu norocul şi cu bunăvoinţa şi am avut parte în fiecare zi de soare, iar noaptea, de cer senin şi plin de stele.

Misiunea RoMars este organizată de Agenţia Spaţială Română şi susţinută de Astra Asigurări, Nikon, Omnidata SA, Laboratoarele Bioclinica şi Universitatea din Bucureşti.

Cei care vor să urmărească misiunea pot vedea activităţile zilnice ale echipajului, în permanenţă live, la adresa http://www.freemars.org/mdrscam.