Jurnal de înotător

Prezent la bazin după ora prânzului. Numai două persoane în apă. O plăcere! Lumea plecată în vacanţă. Singur pe culoar. Apa curată, revigorantă.

Înotat bras, spate şi crawl. La bras, respiraţie greoaie. (De renunţat la bere şi de micşorat numărul de ţigări pe zi.) La stilul spate, probleme de direcţie, nu se sincronizează braţele. La crawl, respiraţie haotică. Mi-ar prinde bine indicaţiile unui antrenor. (De căutat sfaturi gratis pe internet.)

Efectuat 15 ture de bazin (lungime = 25 metri). La tura 16, o durere ascuţită în genunchiul drept (cârcel?, întindere?), n-am intrat în panică, am încheiat tura cu succes. La tura 18, zărit în capătul culoarului meu două siluete zvelte, care săreau de pe blocstarturi, împotriva regulamentului programului de agrement. La tura 20, constatat că siluetele înoată pe culoarul vecin. Crawl admirabil. Am fost depăşit cu două ture, senzaţie de stat pe loc în comparaţie cu ele, dar nu m-am descurajat, am înotat. La tura 25, siluetele zvelte au părăsit incinta. Păcat. Picioare superbe.

La tura 27, zărit pe culoarul vecin o aripă de peşte. Oprit, băgat capul la fund şi recunoscut un rechin, numărat şapte branhii. Panică şi groază. Înotat pe sub apă spre scară. Apărut în faţa mea o altă coadă de peşte! Scos capul la suprafaţă şi descoperit o femeie cu faţa încreţită, cu smocuri de păr pe creştet: „Petrişor, trebuie să-ţi recuperezi comoara!“. Scos casca şi dopurile din urechi şi răcnit la ea: „E un rechin în bazin!“. Ea a insistat: „Să nu pleci fără comoară!“. „Eşti chioară? Uite rechinul! Sună la 112!“ – am răcnit din nou, arătându-i aripa viguroasă care se foia în apă. „Marele Alb nu te lasă să-ţi aminteşti. Eu am să-i abat atenţia şi tu o recuperezi!“. M-a prins de mână şi m-a dus undeva pe fundul bazinului, la un fel de scurgere cu un capac galben. Sirena m-a lăsat acolo şi a înotat ca să-i abată atenţia rechinului, aşa cum îmi promisese. Scos capacul, băgat mâna şi apucat o cutie metalică, de dimensiunea unui joc de table. Înotat rapid, ieşit, uscat, făcut bagajul, ascuns cutia în geantă, avertizat pe managerul bazinului că în apă se află un rechin din specia Marele Alb, care va devora o sirenă bătrână, sună la 112! Ajuns acasă după 27 de ture, adică 27 x 25 = 675 metri, sub obiectivul propus iniţial.

Avertizat pe managerul bazinului că în apă se află un rechin care va devora o sirenă, sună la 112!

Tras sufletul acasă, aprins o ţigară. Ce se află în casetă: 2.000 de euro ca să mă scoată din sărăcie?, numerele câştigătoare la Loto?, o bucată din aurul României ţinut în Banca Angliei? (Glumă!) Deschis caseta şi scos o radiografie ponosită, însoţită de o hârtie îngălbenită. Descifrat numele meu, luna: august, anul: 1978. Studiat atent şi constatat: o radiografie a genunchiului meu drept. Mi-am amintit că în acea vară, cu băieţii la fotbal, am primit o lovitură în genunchi, mi s-a umflat ca un pepene, mama m-a dus la doctor, dar nu m-a băgat în ghips, am stat cu gheaţă, suferind multe zile...

Contemplat vechea radiografie: trupul meu păstrează fără să ştiu toate amintirile. Frecat genunchiul cu Sindolor, durere estompată. Notat în agendă o programare la medicul ortoped. Cât mai repede, ca să nu-mi uit amintirea.