Iulian Văcărean, tânărul care trăieşte pentru ceilalţi

Iulian Văcărean, tânărul care trăieşte pentru ceilalţi

Iulian face voluntariat de când se ştie, iar spiritul de a face bine îl moşteneşte de la mama şi bunica lui

La 30 de ani, Iulian traversează în fiecare zi Bucureştiul de la un capăt la celălalt, pe o bicicletă pliabilă, ca să ajute cât mai mulţi oameni. Prin proiectele în care este implicat strânge bani pentru copiii bolnavi.

Este 7 decembrie, dar Iulian Văcărean, un tip de 30 de ani, brunet, cu părul cârlionţat şi ochi albaştri, a cumpărat deja bradul de Crăciun. Urcă treptele una câte una şi când deschide uşa, pe holul prelung, luminat de neoane, intră miros proaspăt de răşină şi o briză cu aer rece, care taie din căldura stătută, îmbibată de mirosuri acide. „Cine vine cu mine să-l împodobim?", spune Iulian pe un ton jucăuş, târâind după el brăduţul.

Din camere încep să-şi facă apariţia copilaşi, care păşesc întâi timid şi apoi cu din ce în ce mai multă încredere. În câteva minute, pe hol este agitaţie generală: se cară îngeraşi din lemn, globuleţe, bomboane colorate, toţi se învârt în jurul bradului sau doar au început să se bucure mai mult de când a sosit. Se plimbă cu targa pentru medicamente - transformată în maşină de curse, dau paginile la cărţile de poveşti aduse de Iulian şi prietenii lui - Florentina Ciocănea, de la Art&Events Management, cu care colaborează frecvent, designerul Wilhelmina Arz, Alin Gălăţescu -sau privesc cu ochii mari toată agitaţia asta, ţinându-şi de mână părinţii. Era o seară ca oricare alta la etajul 5 al Spitalului Marie Curie, secţia oncopediatrie, dar brăduţul şi toţi oamenii ăştia mari care au venit să petreacă timp aici au făcut-o specială.

„Eu nu pot să trăiesc fără oameni"

Nu e prima dată când Iulian Văcărean vine la copiii bolnavi de la Marie Curie. De câţiva ani face asta, şi nu doar în preajma Crăciunului. Le citeşte poveşti, se joacă cu ei, aduce şi alţi prieteni care fac asta, le vorbeşte oamenilor din jurul lui şi le spune că şi ei pot să facă la fel. Fapte bune.

Acesta nu este un episod izolat din viaţa lui Iulian. Nu. Aşa trăieşte el, asta e filozofia lui de viaţă. Poate părea o poveste tocmai potrivită pentru un ziar în preajma Sărbătorilor, nu-i aşa? Un tânăr care face lucruri frumoase pentru cei din jur şi trăieşte pentru asta. Ei bine, povestea lui nu e cosmetizată, povestea lui este reală. Acest om există. Are o bicicletă pliabilă Brompton, cu care bate zilnic marile bulevarde ale Bucureştiului şi se furişează pe străduţele lăturalnice, vorbeşte nonstop la telefon cu zeci de oameni, mereu se întâlneşte cu cineva sau se duce spre o întâlnire.

„Eu nu pot să trăiesc fără oameni. Aşa sunt eu", a spus Iulian. De el se leagă evenimente şi proiecte întâmplate în Bucureşti ca Home Mătăsari, BikeWalk, Lecturi urbane, Paşi către viaţă şi toate ajută oameni sau aduc oameni împreună. Anul trecut a pus bazele unei organizaţii non-guvernamentale, Beneva, cu scopul declarat de a „înfrumuseţa societatea prin soluţii culturale, educaţionale şi proiecte umanitare". Despre Iulian au început să se afle mai multe lucruri în ultimul timp: a devenit mai vizibil după ce a apărut într-un reportaj de televiziune şi a fost prezentat drept tipul care vinde limonadă la colţ de stradă şi care donează banii strânşi din asta Secţiei de Oncopediatrie de la spitalul Marie Curie din Bucureşti.

BikeWalk, un concept marca Iulian Văcărean şi Ariel Constantinof, care promovează mersul pe bicicletă în oraş



Mărci înregistrate

„Limonada lui Iulian"  s-a vândut prima dată la Street Delivery în 2009, cu 7 lei paharul; după trei zile s-au strâns 2.400 de euro, bani pe care Iulian şi prietenii cu care a lucrat la acest proiect i-au donat spitalului Marie Curie, pentru o cameră sterilă necesară copiilor bolnavi de cancer. Costurile totale necesare erau de 20.000 de euro, dar tinerii au contribuit cu partea lor la suma asta. Au continuat să vândă limonadă şi la festivaluri de publicitate, la alte evenimente precum ONGFest sau Zilele Bucureştiului şi suma a crescut şi a ajuns la 7.000 de euro. Au făcut asta la fiecare dintre ediţiile Street Delivery şi la alte evenimente pe care le-au organizat în ultimii ani.

 Când m-am întâlnit cu el tocmai primise un telefon de la reprezentanţii unei bănci din România, care i-au propus să vină la sediul lor şi să pregătească limonadă, pentru că angajaţii vor să doneze bani pentru aceeaşi cauză a copiilor bolnavi. Au văzut reportajul şi au rămas impresionaţi, au vrut să contribuie şi ei, să urmeze exemplul.

Un alt proiect de-al lui care a mobilizat sute de oameni este BikeWalk, o plimbare semi-spontană pe biciclete, ce încurajează mersul cu bicicleta ca o alternativă ecologică şi relaxantă, sănătoasă şi civilizată de deplasare. Mulţi dintre prietenii lui Iulian merg prin Bucureşti cu bicicleta: Ariel Constantinof, cofondator al Asociaţiei Beneva şi partener în majoritatea proiectelor dezvoltate de Iulian, circulă cu o semicursieră.

În cele două case închiriate pentru proiectul Home se află cel puţin una, la câte un etaj sau în curte, aparţinând celor care o locuiesc. Conceptul Home, gândit de Iulian, este următorul: se iau case vechi din Bucureşti, situate în zone rău famate, precum Mătăsari sau zona Halei Matache, se renovează şi se tranformă în mini-cămine studenţeşti.

Studenţii locuiesc acolo şi, la parter sau în camere special amenajate, au loc zeci de evenimente organizate de ei, expoziţii, piese de teatru, târguri, tot ce are legătură cu pasiunile lor, cu creativitatea şi visele lor. Ideea din spate, spune Iulian, este ca zona aceea să-şi schimbe aerul, înfăţişarea, imaginea negativă, prin lucrurile frumoase care se întâmplă acolo. În vara acestui an s-a întâmplat Festivalul Urban Home Mătăsari: prezentări de modă, târg de artizanat, reprezentaţie de balet, expoziţie de figurine de lut, concerte şi expoziţii de fotografie.

„Ne propunem ca Mătăsari să fie timp de trei zile spaţiul în care se desfăşoară universul feminin în toate nuanţele sale, pentru a contura tabloul complet al femeii contemporane, dar şi un prim pas în schimbarea percepţiei negative asupra zonei", spunea atunci comunicatul Asociaţiei Beneva, organizatoarea evenimentului.

Moştenirea binelui

Sunt atât de multe lucruri de spus despre ce face Iulian şi le face, angrenând prieteni, vedete, oameni de afaceri, studenţi, artişti, încât te întrebi când are timp să se ocupe de toate. Se pare că în decembrie sunt zile întregi când evenimentele pe care asociaţia lui le organizează se suprapun. L-am întrebat pe Iulian dacă i s-a întâmplat ceva în viaţă, ceva care să-l facă să privească aşa lucrurile. Apoi a povestit cum a crescut, cum a fost educat, şi am înţeles.

Poartă cu el ceea ce numeşte „o moştenire a binelui". Bunica şi mama lui l-au învăţat de mic să fie responsabil şi să facă bine: „Bunica, spre exemplu, dacă erau oameni închişi pe nedrept, mergea şi vorbea pentru ei, garanta că sunt oameni de treabă şi nu merită pedepsiţi".

„Limonada lui Iulian“ nu este doar un pahar de apă cu lămâie: ajută copiii bolnavi


Copilăria şi-a petrecut-o la Câmpulung Moldovenesc, în ultima casă a oraşului, aflată lângă „ţiganii de la barăci", cum spuneau oamenii. „Ei au fost cei mai dragi oameni ai vieţii mele. La ei în casă am învăţat să merg, cu ei am crescut, cu ei îmi petreceam timpul. Învăţătoarea m-a pus responsabil de venirea lor la şcoală, şi dimineaţa mă trezeam cu o oră mai devreme, treceam pe la casele lor ca să-i trezesc şi apoi mai făceam o tură şi mergeam împreună la ore. Mă identificam foarte mult cu ei şi petreceam timp împreună", spune Iulian.

În Bucureşti a venit în 1999, ca să ajute organizaţia Oraşul Speranţei, unde erau copii cu probleme, să facă voluntariat pe timp de vară. După un an în care a făcut acoperişuri la Câmpulung, a venit în Bucureşti cu banii strânşi şi s-a înscris la Facultatea de Teologie.

Când devii cu adevărat fericit

De aici, lucrurile au decurs firesc. În studenţie avea o prietenă care făcea voluntariat la Marie Curie şi încerca să strângă bani pentru unele medicamente necesare copiilor de acolo. „Sunt unii oameni cu care te întâlneşti în viaţă şi care îţi deschid uşa unui alt univers. Găseşti acolo lucruri la care rezonezi foarte uşor", spune Iulian. Aşa că întâlnirile studenţeşti din Cafenescu, o cafenea din Regie care nu mai există acum, au avut un nou scop. În serile de concerte la chitară sau de expoziţii fotografice, Iulian şi prietenii lui au început să strângă bani, pe care îi direcţionau înspre copiii bolnavi de la spital.

La atelierele de creaţie Street Delivery, acolo unde Iulian şi prietenii lui vând limonadă, copiii învaţă să picteze



„De obicei, foarte mulţi dintre noi vrem să ne îndeplinim un vis, vrem să ajungem undeva în lumea asta, vrem să avem succes. Şi asta se poate, se întâmplă, dar de multe ori rămâne doar pentru noi acest succes. Atunci când dăruieşti visele tale altora şi lucrezi în echipă cu alţi oameni ca să faci bine în jurul tău, atunci devii cu adevărat fericit", spune Iulian.

Noul său proiect, pentru care are mari emoţii, se va întâmpla săptămâna viitoare, pe 15 decembrie. Va fi Ziua Poveştilor, se vor citi poveşti pentru copii în 15 locuri din Bucureşti, în grădiniţe, şcoli, librării, cele două case din proiectul Home al Asociaţiei Beneva, iar „povestacii", cum le zice el, vor fi vedete sau pur şi simplu voluntari. Ideea s-a născut după vizitele de lectură pe care Iulian şi prietenii lui le fac la spital, unde le citesc copiilor.

Un copil de la oncopediatrie, care tocmai a fost vizitat de Iulian şi prietenii lui



„Ei nu pot să-şi imagineze poveştile copilăriei decât printre halate albe, borcane cu medicamente. Pe Scufiţa Roşie o văd cărând perfuzii, pentru că ei stau foarte mult în spital şi asta este realitatea din jurul lor. Vrem să ţinem poveştile copilăriei departe de spital şi ar fi frumos ca ziua asta să rămână cunoscută ca «Ziua poveştilor», aşa cum este 8 Martie ziua femeilor  sau 1 Decembrie ziua României." La Marie Curie s-a stins acum lumina albă, de neon, de pe hol, şi, după lungi căutări ale asistentelor, s-a găsit un prelungitor, prin care instalaţia brăduţului îmbodobit a putut fi aprinsă. Sub luminiţele multicolore, copiii s-au liniştit ca prin farmec şi toată lumea a cântat „O, ce veste minunată!".

"Atunci când dăruieşti visele tale altora şi lucrezi în echipă cu alţi oameni ca să faci bine în jurul tău, atunci devii cu adevărat fericit.''
Iulian Văcărean voluntar

Un copil bolnav nu poate fi ignorat'

Proiectul Paşi către Viaţă al Asociaţiei Beneva se compune dintr-o serie de evenimente cultu­ral-urbane, desfăşurate în spaţii neconvenţionale, susţinute de studenţi de la facultăţile de Arte, Arhitectură, Design, Teatru, Sociologie, tineri regizori, muzicieni, poeţi, fotografi, oameni lipsiţi de secrete şi inhibiţii, care eliberează lucrurile profunde pe străzile din Bucureşti.

Proiectul este o platformă de susţinere parţială a cheltuielilor de care ar fi nevoie pentru achizitionarea aparatelor de investigaţii şi tratament pentru cancer, din secţiile de oncologie pediatrică ale spitalelor din România. „Acest proiect vrea să arate oamenilor că spiritul caritabil este spiritul oraşului, că un oraş înseamnă o comunitate, în care fiecare e atent la ce se întâmplă în jurul său. O statuie, o stradă, o piesă de teatru pot fi ignorate de un om grăbit, dar nevoile unui copil bolnav niciodată" este declaraţia de intenţie a reprezentanţilor Asociaţiei.

"Învăţătoarea m-a pus responsabil de venirea copiilor rromi la şcoală, şi dimineaţa mă trezeam cu o oră mai devreme, treceam pe la casele lor ca să-i trezesc şi apoi mai făceam o tură şi mergeam împreună la ore.''
Iulian Văcărean voluntar

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: