Istoria săpunului

Îl foloseşti zilnic şi este un obiect de îngrijire indispensabil pentru familia ta. Totuşi, au fost perioade în istoria omenirii când săpunul a fost privit cu suspiciune. Îţi oferim un scurt istoric despre originile şi evoluţia acestui produs.

Apărut acum 4.500 de ani, săpunul nu avea nici compoziţia şi nici utilizarea de azi. Sumerienii (popor din antica Mesopotamie) făceau o pastă pe bază de grăsime animală şi carbonat de potasiu, care era folosită nu pentru spălare, cum ţi-ai putea imagina, ci pentru a trata bolile de piele. Şi egiptenii îşi dădeau pe corp cu o „unsoare“ formată din carbonat de sodiu natural – extras din lacurile sărate, după evaporare –, cenuşă şi argilă. Pasta cu pricina era folosită şi pentru degresarea lânii oilor.

De la medicament, la produs estetic

Romanii, urmând exemplul germanilor şi celţilor, au dat săpunului adevărata sa valoare – adică, l-au folosit ca să se cureţe de murdărie. De altfel, denu­mirea saprovine din galezul „sapo“: galii amestecau grăsimea de capră cu cenuşa de fag şi foloseau pomada rezultată pentru a-şi îngriji pletele lungi.

Arabii i-au îmbunătăţit compoziţia, amestecând seul – de oaie sau de capră – cu cenuşa unor plante marine. Cu toate astea, produsul a rămas unul scump, fiind folosit doar de păturile avute.'

Săpunul de casă, la loc de cinste

În zilele noastre, în ciuda „invaziei“ de şampoane, geluri de duş, produse lichide de curăţare, consumatorii revin treptat la bucăţica de săpun solid, „de casă“ – ale cărei beneficii naturale sunt dovedite. Săpunurile care au în compoziţie uleiuri diverse, precum şi ingrediente inedite – ceai verde, bambus, citrice –, sunt apreciate peste tot în lume pentru virtuţile lor şi pentru aromele speciale. În ciuda istoriei sale zbuciumate, săpunul rămâne mereu la modă!

Citeşte mai multe pe clickpentrufemei.ro.