Hipsterii, cei care îşi fac o credinţă din tendinţă
0
Unii le spun hipsteri, alţii ciudaţi, dar ei vor doar să fie altfel decât restul lumii şi mereu la modă. Scrie cuvântul hipster pe internet şi vei fi asaltat de mii de comentarii.
Mai mult decât înşişi hipsterii, admiratorii sau contestatarii lor pot face în doar câteva minute o caracterizare laborioasă a adepţilor acestei subculturi: poartă pălării şi eşarfe în timpul verii, blugi strâmţi şi tricouri decoltate, ascultă muzică indie sau electronică, au cu siguranţă o pereche de ochelari retro, iar într-o vreme era foarte populară mustaţa în stil Charlie Chaplin. Sunt ironici, aroganţi, anti-consumerism şi se mândresc cu asta.
A fi hipster este de fapt un stil de viaţă, care se traduce prin a fi în trend oricând, după cum spune şi criticul de modă Alin Gălăţescu. La noi în ţară, el vede trei tipuri de hipsteri: „hipsterul autentic, care trăieşte starea de modernitate, pseudohipsterul, cel care mimează această stare, şi snobii, care îşi imaginează că sunt cool dacă nu sunt ca restul lumii".
„Să fii hipster este cool, dar nimeni nu-ţi va spune că este hipster dacă este cu adevărat. Este paradoxul acestei culturi", spune Marius - „Maus"(21 de ani), un student din Capitală. El se înscrie perfect în acest profil, până şi la faptul că nu recunoaşte direct că ar fi hipster. În urmă cu un an a primit o bursă de studii la Paris. Tot atunci a făcut cunoştinţă cu un stil de viaţă pe care l-a adoptat imediat, de la hainele purtate la felul în care vorbeşte sau locurile pe care le frecventează. „Până să ajung la Paris, eram un puşti care asculta hip-hop, dar care se dădea rocker, c-aşa era moda".
Click pe foto pentru a vedea o scurtă istorie a fenomenului hipster
Cum devii un trend-setter
După cum spune şi psihologul Bogdan Lucaciu, schimbările şi originalitatea funcţionează social. „Nu suntem originali doar pentru noi. Trebuie să arătăm şi să atragem atenţia asupra noastră." Astfel a ajuns şi Maus la subcultura hipster. La Paris, băiatul s-a împrietenit cu nişte colegi care la început i s-au părut nişte ciudaţi. „Se îmbrăcau din târgurile de vechituri, arătau bizar, dar eu nu aveam prieteni acolo, aşa că orice implicare socială era bine-venită", povesteşte tânărul.
Astfel, Maus spune că nu a fost greu să „înveţe" cum să se adapteze noului stil de viaţă, aşa că, la întoarcerea în Capitală a devenit la rândul său un trend-setter, mai ales că schimbările nu s-au văzut doar în look, ci şi în atitudine. „Dacă ai încredere în tine şi în ceea ce faci, ceilalţi te vor urma. La început, vechii mei amici m-au cam luat în râs, dar fetele erau «topite» după nonşalanţa pe care o afişam în toate, aşa că s-au adaptat şi băieţii repede", mai spune tânărul hipster.
Astfel, hipsterii români, se plânge Marius, ascultă anumite posturi de radio sau citesc anumite reviste doar ca să pară inteligenţi, diferiţi, deşi de fapt nu înţeleg nimic. În plus, mulţi au adoptat această cultură, doar la suprafaţă: îşi cumpără din târgurile de antichităţi discuri de vinil, dar ei n-au la ce să le asculte, şi-au luat un aparat de fotografiat lomo ca să facă poze cu aer vintage, însă le postează pe Facebook, merg în locuri obscure şi se aşază pe trotuar doar ca să atragă atenţia.
Influenţa asupra societăţii
Deşi nu s-a reuşit o definire clară a termenului, numărul fanilor mişcării a crescut şi, mai mult, societatea se adaptează la cerinţele acestui public pretenţios. Astfel au apărut magazine şi bloguri dedicate modei străzii - cum ar fi Urban Outfiters, Sartorialist sau Facehunter -, anumite evenimente mondene, expoziţii de artă contemporană sau experimentală şi concerte de muzică underground care au ca target acest public.
În plus, pentru unii specialişti, evoluţia hipsterului este un semn pozitiv al unei agitaţii sociale de care este nevoie. Potrivit lui William Deresiewicz, editorialist la publicaţia „The New York Times", hipsterii sunt persoane cu bun- simţ şi care, în comparaţie cu alte generaţii de rebeli (beatniks, hippioţi sau punkişti) nu-şi arată prezenţa prin violenţă. „Lucrul care mă loveşte cel mai puternic este faptul că sunt simţiţi, plăcuţi, moderaţi şi prietenoşi. Sunt nemulţumiţi de sine, avangardişti în stil şi modă şi prietenoşi cu mediul înconjurător", spune Deresiewicz.
Jurnalista Anna Leach de la „The Guardian" consideră că aportul principal al hipsterilor la cultura modernă este faptul că au adus în centrul atenţiei subiecte tabu, cum ar fi drepturile homosexualilor. „Nu acuzaţi hipsterii că nu pot vedea mai departe de bicicleta lor fixă. E vorba de o anumită cantitate de toleranţă în a fi relaxat. Este o linie de demarcaţie socială", a spus Leach.
O altă modă: anti-hipsterul
Mai la modă decât a fi hipster, este însă să fi anti-hipster. Aşa au apărut pe internet adevărate curente împotriva acestor „rebeli" ciudaţi. Astfel, site-ul Hackney Hipser Hate postează imagini cu tineri hipsteri, acompaniate de comentarii maliţioase. Comediantul american Joe Mande şi-a deschis propriul blog pe această temă, „Look at this fucking hipster" („Uită-te la hipsterul ăsta nenorocit!") în care critică tinerii adepţi ai subculturii. Până şi infamul Adolf Hitler a devenit hipster în cultura populară, o serie de benzi desenate prezentându-l pe „Hipster Hitler" dotat cu ochelari de tocilar, tricouri cu inscripţii amuzante şi replici triste.
Românii, hipsteri second-hand
Conform criticului de modă Alin Gălăţescu, România este încă în urma Occidentului în privinţa hipsterismului. „La noi au apărut în ultimii 5-10 ani şi sunt în urma celor din alte ţări, care au nişte manifestări mai fireşti şi o cultură mai uzitată", este de părere criticul. În plus, pentru a deveni hipster, mai spune el, trebuie să ai resursele necesare, un mediu care să te recunoască şi mai ales cunoştinţe de „fashion". Pentru o mai bună înţelegere, Gălăţescu menţionează două personaje publice din România: „Un exemplu de autenticitate este Andreea Raicu, iar în privinţa pseudohipsterilor, există mai multe persoanaje în lumea muzicală, precum Corina".
„Să fii hipster înseamnă să îţi evidenţiezi personalitatea prin intermediul felului în care te îmbraci, prin locurile pe care le frecventezi şi prin muzica mai puţin comercială pe care o asculţi. Toate acestea trebuie să se combine într-o armonie perfectă care să exprime un spirit liber, creativ şi nonconformist", spune Silvia Câmpeanu, autoarea unui blog de modă.
Ce îi defineşte
Sociologii susţin că dorinţa de a fi diferit, original, a apărut la începutul secolului al XX-lea, odată cu apariţia curentelor artistice, cu mişcarea dada şi cu modernismul. Imediat, a fi „altfel" cu orice preţ a devenit un fenomen de masă.
Psihologul Bogdan Lucaciu explică faptul că adolescenţii sunt cei mai expuşi la un astfel de curent pentru că apartenenţa îi protejează, îi defineşte. „Prima imagine pe care şi-o formează cineva despre noi este după îmbrăcăminte. Coafura, tatuajele sunt o etichetă care definesc un grup. Nu este neapărat pozitivă această alegere, dar este cea mai facilă. Devine astfel un motiv de mândrie să asculţi un anumit tip de muzică, să te lauzi că eşti parte a unui grup de intelectuali. Te defineşti prin acest lucru", mai precizează Lucaciu.
Un stil în schimbare
Hipsterii evoluează de la un an la altul, iar această schimbare continuă va apărea şi în viitor, crede Alin Gălăţescu. Acesta spune că noile tendinţe în materie de hipsteri vor fi centrate pe un stil de viaţă eco. „Vor fi mai eco şi mai cool, atât ca vestimentaţie cât şi ca stil de viaţă."
Scurtă istorie a termenului
Noţiunea a devenit populară în SUA în anii '50-'60. Specialiştii au arătat că etimologia cuvântului ar proveni de la adjectivul „hip" care înseamnă a avea sau a demonstra cunoaştere. Lingvistul american David Dalby susţinea că termenul are rădăcini în dialectul Wolof vest-african, în care „hepi" înseamnă „a vedea" sau „hipi", „a deschide ochii cuiva". În secolul al XX-lea, termenul a căpătat alte nuanţe: inteligenţă, o conştiinţă individuală sau înţelegere de sine iluminată.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
