Aţi observat afluenţa de vouchere pentru remodelare corporală de pe site-urile de profil? Găseşti de toate: sală, aerobic, electrostimulare, vacuum, masaj anticelulitic şi lista poate continua. Toate cu mesaje în ton cu sezonul: "Pregăteşte-te de vară!", „Întâmpină sărbătorile cu o siluetă de invidiat!”....sau variaţiuni pe aceeaşi temă. Acelaşi mesaj îl regăseşti şi pentru mersul la solar. Face sens...cum să mergi vara la mare ca să te bronzezi...nebronzata?! Dar iarna pe pârtie? Doar nu vrei să se creadă că nu ai fost la mare anul ăsta.

Tiparele sociale par să ne fi spălat creierele până într-acolo încât, ajungem să facem cele mai aberante lucruri. Unii îşi dau silinţa mai mult decât alţii, pentru unii contează mai mult decât pentru alţii, unii susţin că nu-i interesează aspectul exterior, alţii doar pentru asta trăiesc...însă la sfârşitul zilei, toţi ne dorim în adâncul sufletului să fim frumoşi.

Dar ce înseamnă să fim frumoşi? să ne simtitm noi frumoşi? să ne vadă cei din jur ca fiind frumoşi?

Peste tot în jurul nostru, la TV, în reviste, în reclame, în prezentări de modă, vedem zilnic stereotipuri de frumuseţe advertoriala . Toate par să ne spună că frumos înseamnă să fii atât de slab încât hainele să stea pe tine ca pe gard, că lipsa formelor este ceea ce defineşte frumuseţea contamporana. Se spune că frumuseţea vine din interior, conform noilor modele impuse de societate, însă, pare că anorexia este esenţa frumuseţii. Trist, nu?

În prioada renascentistă, frumoase erau formele bogate, dovadă a bunăstării, tenul alb ca laptele dovadă a clasei superioare din care făceai parte. Azi, ne dorim să fim slabi, apelăm la tot soiul de metode care mai de care mai promiţătoare când vine vorba de pierderea de kilograme, se merge la solar...

Dacă eşti brunetă, unora le-ar plăcea să fii blondă sau roşcată. Dacă ai părul lung unii ar considera că ţi-ar sta mai bine cu părul scurt, dacă te tunzi o să auzi exclamaţii de genul " de ce te-ai tuns? îţi stătea atât de bine cu părul lung...". Unora le plac ochii albaştri, altora ochii negri, alţii pot găsi fermecători ochii căprui. Dacă eşti înalt, poţi fi prea înalt, dacă nu eşti....atunci eşti prea scund.

Ce vreau eu să spun este că niciodată nu vei fi frumos pentru toată lumea; cu siguranţă unele persoane te vor găsi frumos, unele chiar se vor simţi răvăşite de frumuseţea pe care o văd privindu-te, iar altele te vor vedea banal sau poate chiar urât.

Frumuseţea este mereu în ochii privitorului, însă tot mereu este şi în interiorul nostru.

De multe ori, mai important decât să ai un trup desăvârşit, este să te simţi bine în pielea ta, să ai o atitudine pozitivă, să fii împăcat cu tine. Tot aşa te vor percepe şi cei din jurul tău, te vor vedea aşa cum te simt ei pe tine.

Să fii frumos nu înseamnă neapărat să ai un aspect fizic de invidiat, oamenii frumoşi sunt oameni care au o lucruri minunate de oferit, oameni care ştiu să iubească, care ştiu să te facă să râzi, care îţi fură un zâmbet când eşti cu lacrimile-n ochi, care îţi întind mâna atunci când eşti la pământ, care te fac să visezi, oamenii care prin firea lor deschisă şi sufletul lor plin îi molipsesc şi pe cei din jur cu bunăvoie şi cu o stare de bine. Oamenii frumoşi sunt cei care oferă fără a aştepta ceva la schimb, care ascultă fără a judecă, care îţi sunt alături fără că tu să le ceri asta, oamenii care ştiu să se bucure de ceea ce îi înconjoară şi găsesc frumosul în lucrurile mărunte.

Felul nostru de a fi ne poate face mai frumoşi sau ne urâţeşte. Aţi observat cum de multe ori se întâmplă ca o fată frumoasă sau un băiat arătos să aibă ca partener o persoană care să nu fie considerată tocmai frumoasă conform tiparelor impuse de societate? şi totuşi, ei aşa îl văd. Şi ei ştiu cel mai bine acest lucru, pentru că se cunosc şi au descoperit frumuseţea degajată de persoanele de lângă ei, şi o dată făcut acest pas nu îi mai pot vedea decât că pe nişte oameni frumoşi şi atât.

Frumuseţea este pentru totdeauna. Nu dispare o dată cu vârsta pentru că ea se află în noi şi creste o dată cu noi.