FOTO Mărţişorul: ce-a fost şi ce-a ajuns

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În vremurile vechi şi „încărcate” de tradiţie,  pe 1 Martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui copiilor şi tinerilor. Astăzi, femeile se feresc să-şi mai pună în piept acest simbol al norocului şi al primăverii din cauza kitschului care a ajuns să reprezinte ideea de mărţişor.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire răsucite colorate în alb şi roşu reprezenta unitatea contrariilor: vara-iarnă, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate. Şnurul era purtat fie legat la mână, fie în piept, de la 1 martie, până când se arătau primele semne ale primăverii. Când cucul începea să cânte, copacii înfloreau, iar berzele şi rândunelele se întorceau din ţările calde, şnurul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, fie era aruncat în direcţia din care veneau păsările călătoare, pentru noroc.

Cu trecerea timpului, tradiţia mărţişorului a căpătat noi valenţe, dar a pierdut din cele vechi. Cu zece ani în urmă, şnurul alb-roşu încă se găsea peste tot legat de diverse simboluri ba ale norocului, cum ar fi potcoava, ba de primăvaraticul ghiocel, ba de harnicul coşar, la preţuri la fel de simbolice.

image

FOTO hobby4friends.ro

Încetul cu încetul, însă, nebunia societăţii de consum a introdus din ce în ce mai multe kitch-uri şi „sclipiciuri”,  iar valoarea tradiţională s-a diminuat dramatic, în timp ce valoarea materială a tot crescut. 



Astăzi, valoarea mărţişorului este dată doar de creaţia mai mult sau mai puţin artistică - cu toţii ştim că 1 martie ne aduce Mărţişorul, însă i-am uitat modesta semnificaţie.

image
Uitaţi-vă la mărţişorul tradiţional, care costa câţiva bani şi era simbolic! A devenit mărţişorul din aur, cu cristale Swarovski! Acum nici nu mai poate femeia să-l poarte pentru că este ditamai broşa. Ca să nu mai zic că cele mai multe dintre ele sunt inutile. Valoarea simbolică a rămas aceeaşi, dar valoarea utilă nu este foarte mare şi chiar poate sa lipsească cu desăvârşire. Aşa că rămânem cu marketing pur, care se adresează populaţiei tinere, disperată să atragă atenţia, lucru evident mai ales la masculi, sublinia, pentru ziarul Adevărul, sociologul Alfred Bulai.

Românii se „împiedică” zilele acestea de vânzătorii ambulanţi la fiecare colţ de stradă, care vând fel şi fel de bibelouri, flori din plastic şi mărgeluţe care mai de care mai colorate, strălucitoare sau sidefate.

image

FOTO xelindra.blogspot.ro

Tronează kitch-ul şi opulenţa, iar simbolicul şnur colorat în alb şi roşu stă prins timid, oricum eclipsat de obiecte comercializate de aşa-zişii iubitori de tradiţie.

Pentru cei care încă preţuiesc valoarea simbolica a sărbătorii Mărţişorului, Ionela Lungu, meşter popular din Humuleşti şi „vecină” cu Muzeul Memorial Ion Creangă, crează, din lut, personaje din poveştile scriitorului.



„Am făcut şi eu precum povestitorul: dintr-un boţ de humă mi-a ieşit un Păcală, o Tuşă Mărioara sau un Moş Nechifor Coţcarul. Figurinele sau păpuşelele le fac intenţionat hazlii, apropiate, zic eu, de caracterul ţăranului român; acest fapt stârneşte, de obicei, râsul copiilor, ca să nu mai spun de adulţii care au simţul umorului mai dezvoltat. M-a ajutat mult şi faptul că stau la trei case de Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, dar mai ales echipa pe care o fac împreună cu soţul meu, Costi(n) Lungu, la rândul lui un cunoscut şi apreciat meşter popular”, a scris meşterul Ionela Lungu într-un articol publicat pentru „Lada cu zestre”.

Pentru modelarea personajelor în varianta micşorată, numai bună de agăţat în piept de Mărţişor, folosesc buricul degetelor. Apoi le dau viaţă prin pictură şi adaug, pe post de păr, blăniţă de oaie, de miel, apoi cos căciuliţele una câte una, a mai povestit aceasta.

O altă idee a entuziastei şi talentatei creatoare sunt mărţişoarele sculptate, precum lingura tradiţională din lemn de tei, dar în varianta miniaturală.

„Aceste mărţişoare sunt făcute de soţul meu, Costi Lungu, şi sunt sculptate cu nişte cuţite speciale. Sunt perfect funcţionale, pentru că, după ce sărbătoarea ia sfârşit, pot fi folosite cu spor în bucătărie pentru sare, piper”, a adaugat ea.

Pe de altă parte, respectând tradiţiile culturii rome, dar şi simbolurile primăverii, Mesteshukar ButiQ, o reţea de cooperative sociale, a realizat pentru luna martie o colecţie specială de mărţişoare şi accesorii de tradiţie rromă.

Colecţia de mărţişoare şi accesorii este formată din obiecte din argint, lemn, cupru, alamă, piele şi pâslă, cu preţuri între 7şi 50 de lei şi include biciclete, mici potcoave şi trifoi din argint, cărticele manufacturate din piele, cu posibilitatea de a fi personalizate, copăiţe, linguriţe şi furculiţe sculptate în lemn de tei, precum şi buburuze şi floricele din pâslă cusute de croitorese pricepute. Confecţionate cu multă măiestrie de meşteşugari argintari, pielari, croitori, fierari şi rudari, mărţişoarele şi accesoriile sunt unice şi au în spate povestea de viaţă a meşteşugarului care le-a creat.



„Prin intermediul acestei colecţii, dar şi prin celelalte obiecte din cadrul Mesteshukar ButiQ, ne-am dorit să implicăm activ comunităţile de romi în perpetuarea acestor tradiţii şi mesteşuguri de poveste. Invităm publicul să cumpere mărţişoare, încurajând astfel dezvoltarea şi susţinerea cooperativelor Romano ButiQ din cadrul cărora provin mesteşugarii artizani”, declară Ciprian Necula, fondator Romano ButiQ, o asociaţie creată din nevoia de a prezenta într-un mod realist şi necosmetizat comunitatea romă şi de a crea spaţiul în care oamenii să descopere experimental valoarea pe care membrii acestei comunităţi o aduc în societate, dincolo de stereotipul negativ sau de paradigma de victimă.


 

image
image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite