Forbes Pensii: Patru colţuri de paradis pentru a doua tinereţe

Weekendul în Baden-Baden sau vacanţa în Cotacachi şi-ar găsi cu greu loc în programul tău încărcat. Nicio grijă însă, peste 20 de ani vor fi locurile ideale pentru o pensie de vis. 

În geografia locurilor pe care le-ai putea numi la pensie „a doua casă", orăşelele însorite, cu aer exotic, ocupă din prima strigare locurile de vârf în clasament. Pentru că de-acum clasicele Puerto Rico, Cancun sau Monaco sunt destinaţii bătute-n lung şi-n lat, îţi propunem patru locaţii inedite, care merită cu prisosinţă economiile tale de-o viaţă.

ALGARVE, PORTUGALIA. Imaginează-ţi o fâşie de 5.000 de kilometri pătraţi de orăşele aliniate cuminte pe buza Oceanului Atlantic. Fructe de mare, douăsprezece ore de soare strălucitor pe zi, vinuri ieftine şi aromate şi 30 de terenuri de golf plasate strategic pe coastă sau pe dealurile din jur sunt tot atâtea motive pentru ca foştii corporatişti din toată lumea să considere Algarve paradisul pentru care şi-au plătit 30 de ani cotizaţiile la pensia privată. Atracţia principală pentru cei cărora le plac provocările indiferent de vârstă este terenul de golf Royal Course, printre cele mai fotografiate din lume datorită cadrului natural spectaculos şi a gradului de dificultate ridicat. Pentru o lovitură reuşită, un jucător trebuie să trimită mingea 218 metri peste un lac şi trei stânci care-ţi taie respiraţia. Ca un bonus: Portugalia este considerată, oficial, una dintre cele mai „ieftine" ţări din Europa.

BADEN-BADEN, GERMANIA. Dacă majoritatea localităţilor calme, unde nu se întâmplă nici­odată nimic spectaculos, sunt numite, mai în glumă, mai în serios „oraşe de pensionari", Baden-Baden merită la propriu această titulatură.

La doar o oră de mers cu trenul de Stuttgart sau Strasbourg, izvoarele termale unde împăratul roman Caracalla venea să-şi liniştească chinurile artritei reprezintă o destinaţie preferată a pensionarilor europeni cu dare de mână. Motivele: lux, linişte şi un cadru natural fermecător, la poalele munţilor Pădurea Neagră.

Comunitatea de vârstnici din Baden-Baden (dublarea se traduce prin „Băile din Baden") are parte de o bătrâneţe de cinci stele: joacă la vechiul cazino din oraş, se tratează la izvoarele termale care au aceeaşi compoziţie cu a faimoaselor terme romane din secolul III sau se îmbracă elegant pentru a asista, asemeni englezilor la Ascot, la cursele de cai din localitatea învecinată, Iffezheim.

Pentru români, Baden-Baden are şi o aură inedită: puţini ştiu că oraşul găzduieşte Sturdza Chapel, o capelă românească construită la sfârşitul secolului al XIX-lea din piatră de gresie albă, roz şi maro de către maestrul Leo von Klenzes, în onoarea familiei de domnitori Sturdza.

COTACACHI, ECUADOR. Acest sătuc de 7.000 de locuitori situat la o oră şi jumătate de mers cu maşina din capitala Ecuadorului, Quito, este o combinaţie între decorul tipic regiunii italiene Veneto (munţi, lacuri şi multă vegetaţie) şi peisajul islandez cu vulcani şi izvoare termale. Cotacachi se află între doi vulcani adormiţi, iar clima este mai echilibrată decât în restul Ecuadorului: zilele însorite alternează cu dimineţi şi seri răcoroase. Pe lângă faptul că ar putea rivaliza cu orice orăşel american de provincie la capitolul curăţenie iar viaţa este una liniştită, lipsită de pericole, costul vieţii în Cotacachi este compatibil cu toate buzunarele - de la cei dispuşi să cheltuiască şapte-opt dolari pe săptămână până la foşti oameni de afaceri stresaţi, gata să arunce 800 de dolari pe o noapte la un SPA de lux deschis recent în zonă şi considerat un simbol al transformării satului într-o destinaţie de cinci stele pentru pensie. Principala atracţie o reprezintă, însă, serviciile medicale de la Sol de Vida, un centru de reabilitare unde doctori cubanezi pun în practică noi terapii de mişcare şi vindecare alternativă. Pentru culoarea locală, la o aruncătură de băţ se află Otavalo, cea mai mare piaţă în aer liber din America de Sud, cu obiecte şi mărunţişuri tradiţionale.

HONULULU, HAWAII. Există două momente în viaţă pe care fiecare american sau canadian visează să şi le petreacă în Hawaii: luna de miere şi pensia. Dacă pentru o „lună" de miere de o săptămână resursele financiare se găsesc mai uşor, planurile de pensii 401(k) ale americanilor par create expres pentru a le susţine câţiva ani buni visurile tropicale. Mai nou, şi pensionarii europeni cu dare de mână - şi gusturi fine - s-au molipsit de pofta plajelor aurii şi a pădurilor luxuriante.

De aici şi numărul mare de vârstnici cu ghirlande de orhidee la gât pe care-i vei vedea sorbind cocteiluri pe plaja Waikiki sau doamnele respectabile care repetă mişcările de bază ale Hula, dansul tradiţional hawaiian cu influenţe polineziene. Un motiv în plus pentru care Hawaii este o destinaţie de pensie ideală: localnicii preţuiesc vârsta şi o cinstesc cum se cuvine. Ca dovadă a acestui cult al seniorităţii, cele mai apreciate dansatoare de Hula sunt fostele campioane de acum 20-30 de ani care, deşi ajunse la vârste înaintate, continuă să performeze cu graţie în faţa milioanelor de turişti încântaţi.   

Simbol românesc

Poziţionată pe colinele Michaelsberg din Baden-Baden, în mijlocul unei păduri cu poieniţe luminoase şi izvoare de munte, Capela Sturdza a fost construită între 1863-1866 în onoarea Casei Sturdza. De rit ortodox românesc, micuţa capelă este considerată de către germani o adevărată bijuterie. Din dreptul său turiştii pot admira întreaga panoramă a oraşului Baden-Baden.

Citiţi mai multe despre destinaţii pentru pensie, strategii profitabile pentru a doua tinereţe şi modul în care trebuie să-ţi construieşti portofoliul pe termen lung în suplimentul Forbes Pensii, oferit gratuit împreună cu numărul 35 al revistei Forbes România.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


Modifică Setările