Feriţi-vă de iepuraş! Cadourile de Paşte, prilej de stres şi cheltuială

Cumpărăturile de Paşte golesc buzunarele românilor ILUSTRAŢIE Vali Ivan

Cadourile oferite celor dragi „de Iepuraş“ reprezintă un nou prilej de alergătură şi de cheltuială pentru români. În tradiţia populară, cu ocazia Sărbătorilor pascale se ofereau dulciuri şi haine.

Semnificaţia religioasă a Paştelui a fost diminuată în ultimii ani de campaniile de marketing, care au transformat-o într-o sărbătoare comercială, cu mult stres şi cheltuială. Paştele nu mai înseamnă acum Învierea Domnului, ci Iepuraşul care aduce cadouri.

„Ideea de a face cadouri cu orice ocazie a fost cultivată masiv în secolul al XX-lea în lume, iar fenomenul nu a ocolit România. Înainte de ’90, în ţara noastră, cel mult copiii primeau cadouri de Paşte şi, de regulă, acestea erau obiecte vestimentare“, spune sociologul Alfred Bulai.

Hainele, primele cadouri

În credinţa populară, Paştele înseamnă curăţenie şi înnoire a hainelor. Sărbătoarea trebuie să-i găsească pe oameni cu casa curată pentru a primi musafiri, dar şi cu haine noi. În creştinismul timpuriu, oamenii purtau haine noi în timpul slujbei de Paşte pentru a arăta că împărtăşesc noua viaţă a lui Hristos. În acest fel, obiceiul de a purta haine noi cu ocazia acestei sărbători a devenit o tradiţie. Treptat, ele au început să fie oferite cadou.

În satele româneşti era şi o vorbă care făcea referire la obiceiul de înnoire a hainelor: „Paştele fudulul, Crăciunul sătulul“, (referire la mesele foarte îmbelşugate pregătite cu ocazia acestei sărbători).

„Un obicei al darului există şi în tradiţia românească. Acesta era constituit, în general, din elemente vestimentare sau dintr-un dar alimentar – al finilor către naşi şi al naşilor către fini. Hainele erau confecţionate, de regulă, în casă. Astăzi, cadourile au trecut în cu totul alt registru. Ele sunt demonstraţii de opulenţă sau o formă de epatare. Adeseori, el ajunge să fie perceput ca un comision, mai degrabă decât ca un dar oferit din suflet, cu plăcere“, spune cercetătorul etnolog Doina Işfănoni, de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“.

De la tradiţie la marketing

Strategiile de marketing al companiilor au reuşit să inducă oamenilor ideea că această sărbătoare trebuie să vină cu daruri pentru cei dragi. Târgurile de Paşte şi nelipsitele reportaje din supermarketuri, cu românii care umplu coşurile cu mâncare, dar şi cu electrocasnice „la ofertă“, alimentează nebunia cumpărăturilor. „Orice sărbătoare, cât de mică, trebuie să vândă. Iar Paştele, care este o sărbătoare foarte importantă, trebuie şi reuşeşte să vândă foarte bine“, mai spune sociologul.

Jucăriile se vând cel mai bine

Şi tocmai pentru că este o sărbătoare atât de importantă, Iepuraşul ajunge de multe ori să provoace găuri serioase în buget, care se „repară“ abia după câteva luni de restricţii. Iepuraşul de Paşte aduce acum nu doar haine, ci şi bijuterii, telefoane, tablete sau chiar electrocasnice.

Cele mai căutate în această perioadă sunt însă jucăriile. După Crăciun, Paştele este a doua sărbătoare care „vinde“ jucării, arată cifrele producătorilor. În cele două săptămâni premergătoare Paştelui, vânzările de jucării cresc cu 50%, comparativ cu vânzările dintr-o lună obişnuită, a declarat pentru Mediafax Cristian Constantinescu, CEO Retail al Noriel Group. „Anul acesta sunt foarte populare păpuşile Laadeeda, Bratzillas şi Monster High şi pentru băieţi maşina iDrive cu telecomandă cu senzori de mişcare, puştile cu apă Banzai şi pentru preşcolari povestitorii Oaki Oak şi Roza“, a mai spus Cristian Constantinescu.

În tradiţia românească, cei mici primeau ouă colorate sau cu mărgele şi dulciuri. „Societatea tradiţională avea prea puţin de-a face cu jucăriile, aşa cum le cunoaştem astăzi“, potrivit etnologului Doina Işfănoni. Obiceiul de a oferi dulciuri de la Iepuraş s-a păstrat, ca dovadă că vânzările la ciocolată cresc foarte mult în această perioadă, indiferent că este vorba despre bomboane, tablete sau ouă de ciocolată. 

Cine este Iepuraşul care aduce cadouri

Iepuraşul de Paşte este un simbol precreştin al fertilităţii, pe care creştinii l-au asociat apoi cu Învierea lui Iisus şi îl consideră „sămânţa vieţii“. Prima menţionare a Iepuraşului ca simbol pascal a apărut în Germania, pe la 1590, şi se credea că el aduce ouăle roşii în Joia Mare. Între Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşte există câteva asemănări: ambii aduc celor mici cadouri în noaptea premergătoare sărbătorii, iar ei le găsesc într-un coş a doua zi dimineaţa. Dacă Moş Crăciun aduce cadouri de orice fel şi necondiţionat de comportamentul copiilor, Iepuraşul oferă ouă colorate şi dulciuri doar celor cuminţi. Ulterior, acestea s-au transformat în veritabile cadouri. Ouăle, ca şi Iepuraşul, sunt un simbol al fertilităţii, dar şi al renaşterii şi bogăţiei. Ele sunt ascunse în casă, iar copiii trebuie să le caute.

Astăzi, cadourile au trecut în cu totul alt registru. Ele sunt demonstraţii de opulenţă sau o formă de epatare. Adeseori, el ajunge să fie perceput ca un comision, mai degrabă decât ca un dar oferit din suflet, cu plăcere. Doina Işfănoni cercetător etnolog