Fac orice ca să pot să trăiesc

Instinctul de supravieţuire se dovedeşte uneori mai puternic decât convingerile şi standardele proprii. Câţiva români descurcăreţi demonstrează că nevoia te învaţă. Să baţi din palme la comandă, să te transformi în cobai sau chiar să te prostituezi. Totul pentru bani. 

Citiţi şi: Au ajuns la limita sărăciei: Bugetarii disponibilizaţi râd la comandă pentru 18 lei

Sute de bucureşteni şi-au făcut un job din a bate din palme şi din a râde la ordin la emisiunile TV. Rândurile lor au fost îngroşate, în ultima perioadă, şi de funcţionari daţi afară de la stat care, în lipsa altor preocupări, fac figuraţie la emisiuni de divertisment chiar şi pentru 10 lei pe câteva ore de filmare. Reporterii „Adevărul" s-au infiltrat pentru o zi în rândurile publicului plătit de televiziuni şi, după câteva ore de filmări, au primit răsplata: 18 lei.

Am ajuns miercuri, în jurul orei 17.00, în culisele emisiunii „Cronica Cârcotaşilor", într-o hală amenajată din zona Pipera. Pentru că am întârziat jumătate de oră, am fost nevoiţi să aşteptăm într-o cameră dosită până la prima pauză a publicului căruia voiam să ne alăturăm.

Încăperea fiind dotată cu mai multe microfoane şi cu un televizor, ne-am gândit că este decor pentru una dintre scenetele actorilor din emisiune. Dar nu era aşa. Aveam să aflăm imediat după ce au intrat în încăpere două tinere dichisite şi cu zâmbetul până la urechi.

„Ce facem noi aici? Trebuie să râdem?", ne întreabă fetele. În spatele lor apare Vali, coordonatorul de public, care le lămureşte. „Vă aşezaţi aici, cu faţa spre microfon unde râdeţi şi bateţi din palme doar când vi se spune. Nu mai aveţi loc în gradenă şi trebuie să acoperim cu râsete de fundal." 

Ocupaţie de ocazie transformată în meserie

Peste câteva minute asistăm şi la un mic conflict de interese între o doamnă care voia să participe, dar a fost pusă pe „lista neagră", acuzată că pescuieşte numere de telefoane de la alţii pentru a-i ademeni către altă agenţie de casting. 

Nu ne-a luat mult să aflăm că secretul succesului în toată povestea este de fapt o bază de date pe care, cu cât ţi-o dezvolţi mai mult, cu atât şansele de câştig sunt mai mari.

„Am fost spectator vreme de opt ani, am bătut din palme mai mult din plăcere, pentru că bani oricum nu primeam mulţi. Am vrut să evoluez şi să fac o meserie din asta, şi ca să ajung aici am fost nevoit să-mi creez o bază de date cu sute de oameni. Totuşi, la momentul ăsta nu câştig suficient de bine din comisioane ca să renunţ şi la slujba oficială", ne-a povestit Vali, cel care a fost, pe rând, figurant, actor amator, iar acum coordonator de „aplaudaci". În cele mai bune luni, remuneraţia lui poate ajunge şi la 1.500 de lei. 

„Diseară mă duc şi la Capatos, tu vii? Mai luăm şi de acolo o sută de mii", încearcă să-l convingă domnul Petrică, de 41 de ani - care a lucrat ca funcţionar public aproape 10 ani, dar a fost disponibilizat recent - pe un alt domn.

În situaţia lui se află şi o soprană de la Opera Română care, forţată de un salariu de mizerie de 600 de lei, a acceptat să facă figuraţie în reclame şi chiar să joace rolul de spectator, care îi aduce 10-20 de lei pe ediţie.

"Am fost spectator vreme de opt ani, am bătut din palme mai mult din plăcere, pentru că bani oricum nu primeam mulţi. Am vrut să evoluez şi să fac o meserie din asta."
Valentin
coordonator de public

Cobai de medicamente pentru 200 de lei

Laboratorul de analize al CEM de la Iaşi Foto: Adevărul

Peste 400 de tineri se prezintă anual la Antibiotice Iaşi pentru a testa medicamentele produse de compania farmaceutică şi primesc între 200 şi 500 de lei.

Marius (24 de ani), student la Medicină, este la a treia vizită la Centrul de Evaluare a Medicamentului (CEM) de la Antibiotice Iaşi. La ultima prezentare a testat un produs destinat pacienţilor cu hipertensiune. Se declară încântat de modul în care a fost tratat de personal şi spune că nu se teme de posibilele reacţii adverse. Recunoaşte că a acceptat jobul pentru bani.

„Mi s-a citit un regulament în care mi s-a prezentat medicamentul şi ce presupune testul. Am semnat contractul, mi s-au făcut analizele, care au atestat că sunt sănătos, şi am devenit subiect. M-am simţit normal de fiecare dată, fără efecte ciudate", povesteşte Marius.

Studentul adaugă că un experiment serios este destul de bine remunerat, însă se poate face la o distanţă de cel puţin două luni. „Eu am prins un test care se desfăşura pe parcursul a patru săptămâni. În cele patru weekenduri am stat câte 12 ore la Antibiotice, am luat câte o pastilă şi am primit în schimb 1.000 de lei", detaliază Marius. Tânărul are o teorie personală în privinţa riscurilor la care se expune.

„Orice te afectează în ziua de azi: laptopul, televizorul, sedentarismul, ţigările, alcoolul. Oricum, este vorba de medicamente existente deja pe piaţă şi doar sunt retestate. Nu este riscant", crede Marius. Reprezentanţii Antibiotice Iaşi susţin că cei mai mulţi voluntari devin cobai pentru că li se face gratuit un set complet de analize, nu neapărat pentru bani.

Testele durează până la patru săptămâni

„Când se prezintă aici avem un medic farmacolog care-i informează în ce constă acest test, ei îşi dau sau nu consimţământul, sunt introduşi în baza de date, li se face examenul clinic, li se ia greutatea, înălţimea, li se face o electrocardiogramă şi, dacă corespund, merg la laboratorul de analize medicale unde li se face inclusiv testul HIV", detaliază Cristina Vlase, managerul CEM. „Apoi trebuie să-şi dea din nou acordul scris pentru a participa la test."

Testele de bioechivalenţă - pentru medicamente apărute deja pe piaţă, dar produse în premieră la Antibiotice Iaşi - durează între două şi patru săptămâni. Persoanele testate vin o dată pe săptămână, stau 12 ore într-un salon şi sunt supravegheate pe un monitor dintr-o cameră alăturată. Înainte de a fi declarat „bun de scos pe piaţă", medicamentul este testat pe cel puţin 12 persoane şi pe cel mult 32.

Voluntarii primesc o singură pastilă şi li se ia din oră în oră câte o probă de sânge. Fiecare „cobai" este plătit cu cel mult 500 de lei. „Oferim şi o parte materială în funcţie de complexitatea testului. Dacă durează mai mult, oferim şi mai mulţi bani. De obicei, plătim câte 200 de lei şi foarte rar 500 de lei", adaugă Cristina Vlase.

Tudor, gigolo de criză: „Latru pentru bani"

Mara Demir

O simplă căutare în mediul virtual a cuvântului „gigolo" generează aproape patru milioane de rezultate, în doar zece milisecunde. Printre miile de pagini în care subiectul este dezbătut aprins, câteva pagini „de profil" prezintă ofertele bărbaţilor dornici să câştige din „cea mai veche meserie din lume", adaptată timpurilor moderne.

Pe unul dintre site-urile cu anunţuri matrimoniale am găsit anunţul lui Mircea. Spune că are 38 de ani şi este din Constanţa. Îşi spune Mircea Popovici sau Mircea Popescu şi spune că nu cere un tarif anume pentru o partidă de sex. Am intrat în rolul unei potenţiale cliente şi l-am întrebat pe Mircea cum a ajuns să fie gigolo.

„Am postat anunţul să văd dacă mă apelează cineva. Am doi prieteni care fac aşa ceva şi o duc foarte bine", este răspunsul dat de Mircea. Precaut din fire, bărbatul spune că este încă la începutul „carierei" de gigolo sau domn de companie. „Caut o femeie cu situaţie financiară bună, care vrea o relaţie bazată mai ales pe discreţie", explică constănţeanul, care spune că-şi lasă clienta să stabilească contravaloarea serviciilor oferite de el.

Majoritatea clientelor sunt femei măritate

Conştient că trebuie să-şi facă loc pe o piaţă care se dezvoltă peste noapte, bărbatul spune că este dispus să satisfacă cerinţele clientei. Nevoia de bani este motivul invocat de Mircea pentru a căuta femei dispuse să plătească pentru câteva ore de sex. „Am un copil şi sufăr pentru că nu-i pot oferi tot ce îşi doreşte", mărturiseşte bărbatul. Tudor, un „coleg de breaslă", spune că este dispus să facă orice pentru a obţine bani.

„Clienta care plăteşte bine primeşte orice. Latru pentru bani, dacă este nevoie", spune Tudor, un tânăr de 24 de ani, tot din Constanţa. Se laudă că a avut câteva cliente care l-au plătit chiar şi cu 300 de euro pentru câteva ore de extaz. „Îmi selectez foarte atent clientele prin patul cărora trec. Majoritatea sunt femei măritate, cu o situaţie financiară foarte bună. Sunt neglijate de soţ şi aici intervin eu", explică Tudor.

Spre deosebire de Mircea, care spune că are o funcţie publică şi nu-şi permite să se compromită, Tudor se laudă că este liber-profesionist. „Mă întreţin din banii obţinuţi de la cliente şi trăiesc regeşte. Nu dau socoteală nimănui", se destăinuie tânărul. El spune că obişnuieşte să ofere chiar şi reduceri pentru clientele fidele. „Primesc aproximativ 100 de euro pentru o întâlnire. La mai multe întâlniri, cer mai puţin, aşa am grijă să-mi fidelizez clientele", explică Tudor.

"Caut o femeie care vrea o relaţie bazată mai ales pe discreţie."
Mircea
gigolo

Aceeaşi motivaţie, consecinţe morale diferite

Nevoia de bani este una dintre situaţiile-limită care-i determină pe oameni să facă lucruri pe care, în mod obişnuit, le-ar privi cu dispreţ sau le-ar ocoli, explică psihologul Keren Rosner de la Mentarex Consult. „Instinctul de supravieţuire este mult mai puternic şi se activează în pofida emoţiilor proprii sau a evaluărilor dispreţuitoare a celor din jur", spune specialistul.

Psihologul spune că niciuna dintre cele trei „meserii" de criză nu implică efort fizic sau intelectual. Sunt mai degrabă variante comode, care promit beneficii imediate, fără implicare sau responsabilitate. Dar, dacă în toate cele trei cazuri motivaţia este identică, de natură financiară, efectele şi percepţia sunt cele care fac diferenţa.

Inofensiv sau degradant?

În opinia psihologului, a face figuraţie la televiziune nu are nimic degradant. Dimpotrivă, este o activitate inofensivă, ce poate fi chiar amuzantă şi benefică pentru cei care-şi doresc să apară la televizor. „Nu există nicio consecinţă psihică negativă în astfel de preocupări. Persoana nu încalcă principii general acceptate, nu-i este afectat statutul social", adaugă Rosner.

Testarea de medicamente are tradiţie în rândul medicilor şi studenţilor la medicină. „Nimeni nu priveşte cu dispreţ disponibilitatea unei persoane de a se oferi «cobai» pentru o cauză nobilă. Poate să simtă compasiune, în cazul în care doar banii sunt motivul implicării, şi îngrijorare pentru posibilele efecte secundare dăunătoare sănătăţii."

Oferirea de servicii sexuale pe bani intră însă în cu totul altă categorie. În primul rând, din cauza repercusiunilor asupra celor care practică această „meserie": devalorizarea relaţiilor interumane, în special a celor de cuplu, şi modificări de comportament.

„Chiar dacă afişează o anumită detaşare şi indiferenţă, ca şi cum nu se implică afectiv, cognitiv, comportamental, realitatea dovedeşte că astfel de preocupări lasă urme nefaste." În al doilea rând, din cauza modului în care un gigolo este perceput de cei din jur.

„O activitate sub pregătirea profesională este tolerată de opinia publică, uneori chiar admirată. Dar o activitate care încalcă o normă morală, care implică o degradare a demnităţii şi condiţiei umane, este rejectată şi criticată", conchide Keren Rosner.