Fabrica de zvonuri. „Se spune că...“ sau „Am auzit că...“. Ce ascund, de fapt, aceste expresii?

Născute din dorinţa unor persoane de a părea „informate" pentru a fi în centrul atenţiei, zvonurile ascund adesea jocuri de interese periculoase.

Frazele care încep cu „Se spune că...", „Am auzit că..." sunt inexistente pentru Marian G. (35 de ani) din Bucureşti. Acest lucru se întâmplă, spune bărbatul, după ce, în urmă cu aproximativ 5 ani, a fost „victima zvonurilor". În acea perioadă a decis să plece în străinătate, ca să lucreze. „După câteva luni de la plecarea mea, cel mai bun prieten al meu a simţit nevoia să-mi spună că a auzit că iubita mea ieşea cu altcineva. Nu am întrebat-o absolut nimic, mai ales că în acea perioadă bunicul ei decedase. M-am retras încet-încet din relaţie şi, din orgoliu, i-am spus că am întâlnit pe altcineva. Am aflat apoi că cel cu care se presupunea că se întâlnea Magda era, de fapt, un văr care venise să dea la facultate în Bucureşti", îşi aminteşte Marian.

Zvonurile sunt informaţii, detalii, explicaţii, neverificate despre o situaţie sau o persoană, care circulă oral de la o persoană la alta/altele, explică specialiştii. „Zvonurile sunt, în general, legate de subiecte tabu, secrete, pericole, evenimente sau amănunte personale, care nu sunt dezvăluite deschis de obicei", explică psihologul Keren Rosner din Bucureşti.

Profilul iniţiatorilor

Psihologii spun că toţi putem fi la un moment dat părtaşi la transmiterea zvonurilor. Cei care au o plăcere în a răspândi „noutăţi" sunt, în general, persoane volubile, care au tendinţa să exagereze, care doresc să fie în centrul atenţiei, care consideră că sunt importante tocmai fiindcă „sunt informate". „Este un deliciu pentru o persoană care găseşte greu ca subiect de conversaţie altceva decât zvonuri, subiecte fără consistenţă. Bineînţeles că, în astfel de cazuri, zvonurile sunt un liant social şi fac individul să se simtă acceptat de ceilalţi atât timp cât îşi găseşte interlocutori", spune psihologul Keren Rosner. Despre cei care obişnuiesc să abordeze alte persoane ocazional în magazine sau în autobuz pentru a le împărtăşi „ce se aude despre ..." sau „care este motivul...", psihologul spune că sunt oameni care simt nevoia să atragă atenţia asupra lor. Sunt persoane care îşi doresc o anumită poziţie în grup, preocupate mai mult de ceilalţi şi mai puţin de propria persoană, indivizi care luptă să fie utili chiar cu riscul de a face rău sau de a dezinforma. Aceste persoane cred că astfel devin importante, cu relaţii sus-puse, care înţeleg şi ştiu mai mult decât majoritatea.

Cauzele unui astfel de comportament, explică specialiştii, sunt frustrările şi complexele personale nerezolvate. Cea mai mare problemă a acestor persoane este că, adeseori, mesajul pe care îl transmit este „îmbogăţit" cu propria părere, influenţat de propria putere de înţelegere şi de subiectivitatea în exprimarea informaţiilor despre personajul zvonului. Astfel, este posibil ca la un interval de timp, consistenţa zvonului să fie diferită de varianta iniţială. De aceea, specialiştii vorbesc despre farmecul şi pericolul zvonului.

Pot crea psihoze

Rar, zvonurile au o conotaţie pozitivă. Ele sunt benefice doar atât timp oferă posibilităţi de avertizare, de anticipare, explicaţii necesare pentru a găsi soluţii. În general, zvonurile prevestesc sau dezvăluie lucruri neplăcute, dificile, complicate, neaşteptate. Există situaţii când un zvon poate să rămână şi să afecteze ca detaliu biografic un timp îndelungat ca un ecou istoria unui individ, unui grup sau a unei naţiuni. „Am văzut în urmă cu ceva timp un film în care de la simple zvonuri s-a ajuns la crimă. Mi-am dat seama atunci ce putere pot avea zvonurile", spune Cristi (25 de ani) din Focşani.

„Zvonurile devin periculoase şi nocive când informaţiile creează derută, nelinişte, îngrijorare şi conduc la decizii greşite. Ele pot crea psihoze de grup, dacă sunt legate de evenimente catastrofale sau cataclisme naturale. Zvonuri despre cutremure, războaie, sfârşitul lumii sau despre bomba nucleară pot declanşa reacţii foarte grave la nivel individual şi de grup", conchide psihologul. Pentru a evita neplăcerile, este indicată verificarea informaţiilor oferite. Expresia „nu tot ce zboară se mănâncă" este sugestivă. De asemenea, pentru a nu deveni subiectul unui zvon, sunt recomandate o bună comunicare cu ceilalţi şi rezolvarea eventualelor neclarităţi atât în ceea ce priveşte relaţiile familiale, cât şi colegiale.

Cum se „sting" zvonurile

Dinamica zvonurilor variază în funcţie de zona de interes, de consecinţele care implică mai mulţi sau mai puţini oameni. Ele au un moment iniţial de declanşare, apoi de propagare, de vârf de interes, apoi o diminuare până la stingerea definitivă. Zvonurile rămân active cât timp subiectul poate influenţa sau prezenta interes pentru oameni. Amploarea lor este dată de tema şi de numărul indivizilor interesaţi de subiect. Cu cât subiectul este depăşit de actualitate, confirmat sau infirmat, zvonul este dat uitării.

Zvonuri despre cutremure, războaie, sfârşitul lumii sau despre bomba nucleară pot declanşa reacţii foarte grave la nivel individual şi de grup.

Keren Rosner
Psiholog

Intră în comunitatea Adevărul Life de pe Facebook. CLICK AICI