Nevoia de deplasare rămâne o constantă. Cei care folosesc bicicleta pentru a merge la serviciu sau pentru a se deplasa prin oraş sunt feriţi în bună măsură de un contact social cu oameni care pot avea infecţii respiratorii. Nu mai reiterăm aici avantajele deja binecunoscute ale mersului pe bicicletă, dar, în lumina noii situaţii, circulaţia solitară se înscrie cu succes în panoplia de acţiuni cu caracter preventiv şi care nu afectează mediul înconjurător.

Prevenirea, aşa cum este ea descrisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, este o armă sigură şi la îndemână cu care putem lupta împotriva infecţiilor respiratorii şi a bolilor de sezon. Deocamdată, în România, transportul public nu are vreo restricţie, dar este de bun simţ să considerăm că circulaţia în spaţii închise alături de zeci sau chiar sute de persoane reprezintă un risc în calea prevenţiei. Dacă e să vorbim de măsuri de prevenţie, mersul pe bicicletă are un atribut excelent, în sensul că este un mijloc convenabil care contribuie exponenţial la ameliorarea mediului înconjurător.

 Mergând pe bicicletă ne îmbunătăţim condiţia fizică şi înlăturăm ritmul sedentar din viaţa noastră. Cu cât evităm situaţiile în care nu ştim precis starea de sănătate a celor din jurul nostru, cu atât mai mult participăm la prevenţie. Referitor la contactul social, ni se recomandă să păstrăm o distanţă de cel puţin 1 metru faţă de persoane, în special când acestea strănută, tuşesc sau au febră. În unele contexte, acest lucru este aproape imposibil de realizat, mai ales la orele de vârf, unde opţiunile de mişcare ne sunt limitate. 

Mergând pe bicicletă, evităm situaţiile pe care nu le putem controla, în special cele care se referă la starea de sănătate a celor care se află în jurul nostru. A te deplasa în condiţii de siguranţă prin oraşul tău înseamnă că limitezi răspândirea de viruşi.

Mersul pe bicicletă este eficient şi te poate scăpa de o mulţime de griji (trafic, timp pierdut, aglomeraţie etc).