Electric Castle 2015, frumuseţea unei comunităţi care a alungat ploaia cu zâmbetul pe buze!
0
A treia ediţie a Electric Castle a confirmat faptul că festivalul este o comunitate, o stare de spirit deasupra oricărei reţete de consum, o experienţă unică la care trebuie să fii prezent măcar o dată în viaţă.
Electric Castle a trecut în această ediţie de la feericul vis al unei nopţi de vară, la o adevărată comunitate, un eveniment cultural total diferit de restul festivalurilor apărute după Revoluţie.
Organizat în Versailles-ul Transilvaniei, Castelul Bánffy de la Bonţida, festivalul şi-a creat o identitate culturală, atmosfera şi energia create fiind unice în Estul Europei.
Electric Castle înseamnă exprimarea culturală a unei generaţii cu păreri refractare, care doarme în cort, cu cizme şi pelerine sau fără, hipsteri, it-işti, studenţi, rockeri, ecologişti, activişti, acea generaţie de tineri care a luat atitudine în ultimii ani, făcând parte din acelaşi grup, aceeaşi emoţie...
"Unii oameni merg prin ploaie, alţii doar se udă" - Roger Miller
Percepţia este proprietatea psihicului de a reflecta impresii, un proces psihic cognitiv, ce presupune interiorizarea realităţii prin filtrul senzorial, filtru ce determină forme, culori şi înţelesuri.
În ciuda unor relatări uşor exagerate şi care, per ansamblu, au crescut publicitatea festivalului, amintirea cea mai preţioasă a ediţiei 2015 o reprezintă frumuseţea unei comunităţi ambiţios de pozitive, care a perceput şi alungat ploaia cu zâmbetul pe buze, confirmând o speranţă pe care recent am lecturat-o cu consideraţie: „Mă dezamăgeşte adesea o anumită inerţie românească atunci când vine vorba de o solidaritate reală << şi nu doar declarativă >> pentru cauze care ne privesc pe noi toţi. Speranţa vine, cu siguranţă, de la tânăra generaţie care, în ciuda anumitor frici viscerale de decenii, ce par a nu fi dispărut întru totul, va fi << n-am nici o îndoială >> capabilă să-şi asume rolul decisiv de remodelare şi redefinire a societăţii româneşti”, declara pianista Raluca Ştirbăţ, fondatoarea Societăţii Internaţionale George Enescu de la Viena, în Sinteza.
„EC începe să fie cunoscut în toată Europa” – Adrian Vărzaru
Importanţa celui mai mare festival de muzică din România, nu este dată doar per se, Electric Castle devenind un adevărat ambasador cultural contemporan, confirmând teoria lui Patapievici conform căreia doar „prin intermediul interesului deşteptat faţă de cultura noastră contemporană, se poate atrage atenţia în afară, asupra valorilor noastre de patrimoniu, cele care ţin de canonul naţional (...) numai prezentul poate face ca trecutul să fie viu”.
Adrian Vărzaru, unul dintre fotografii magicieni ai evenimentului, stabilit în Marea Britanie, confirmă indirect aserţiunea filosofului: „EC începe să fie cunoscut în toată Europa, nu doar în Marea Britanie. Poate mai mult în Anglia, fiindcă sunt consumatori de festivaluri. Le place să exploreze, să încerce festivaluri noi şi atunci când ceva le place, "urlă" peste tot cât de mişto a fost”.
Electric Castle a însemnat în acest an 97.000 de participanţi pentru cele 4 zile de festival, 6 scene, 250 de artişti, 1.000 de oameni în echipă, 25 de vendors în food court, 10 hectare de festival, 7 Power Rangers, 1 Superman şi mulţi alţi super-eroi, 1 barcă gonflabilă şi infinită distracţie regizată şi structurată de o gaşcă veselă de tineri.
„Electric Castle înseamnă să lucrezi ca la vacanţa ta. Nu te bucuri de ea dar eşti cel mai bucuros că ai avut-o”. – Andrei Ungureanu.
Pentru echipa din spatele fenomenului, festivalul este poate cea mai mare bucurie profesională a anului, dar şi o formă plăcută de a munci, făcând zeci de mii de oameni să se simtă extraordinar.
Andi Vanca, PR Managerul Electric Castle, unul dintre cei mai populari oficiali ai evenimentului, a vorbit într-o singură zi opt ore la telefon, cât despre somn: „Nu ştiu exact câte ore am dormit în cele patru zile, dar ştiu că sâmbătă aveam opt ore de vorbit la telefon şi şase ore de somn. Cât despre distracţie, noi în primul rând trebuie să ne asigurăm că totul merge cum trebuie şi că nu apar probleme. Nu prea apucam să ne distrăm, pentru că în primul rând EC este un job pentru noi, dar ne adunăm energia din reacţiile oamenilor şi din faptul că reuşim să facem o treabă bună la final”.
Andrei Aron, care se ocupă de video indexing, live audio editing şi care în timpul liber este chitaristul trupei Diamonds are Forever, recunoaşte că pentru a arăta starea de spirit a EC, orice limită trebuie uitată: „Nu contorizează nimeni câte ore lucrează. Echipa din organizare nu are nişte ore limită în care să îşi desfaşoare activitatea. Am reuşit să dorm cam 3-4 ore pe zi, ca mulţi alţii, probabil. Rezultatul eforturilor noastre însă este cel care contează, este cel care se vede prima dată şi ţinem foarte mult la felul în care aratăm lumii ce este Electric Castle. Reuşesti să te bucuri mult mai puţin de artiştii şi muzica din cadrul festivalului, pentru că primează bunăstarea şi vibe-ul celor prezenti."We Become One" este poate cel mai sugestiv motto pentru anul viitor, deoarece Electric Castle este un festival al tuturor celor prezenţi, fie că sunt oamenii din public sau staff, iar când zic asta nu mă mai gândesc la efortul depus, ci la faptul că acesta este o realitate deja! Asta ne dă forţa să mergem mai departe de fiecare dată.”.
„Să lucrezi pentru Electric Castle înseamnă să ai o oază de bucurie în cel mai solicitant proiect. Munca durează mai mult înainte, decât în timpul festivalului. Înseamnă să lucrezi ca la vacanţa ta. Nu te bucuri de ea, dar eşti cel mai bucuros că ai avut-o”, ne spune regizorul Andrei Ungureanu, martor video a mii emoţii şi senzaţii pe parcursul celor patru zile.
Şi pentru Gherman Alexandru Raul „SHVR”, cel mai la modă DJ din Ardeal, oboseala nu poate să depăşească bucuria momentului: „Cu siguranţă leşini de la oboseală, dar nu prea ai timp să te linişteşti pentru că la două ore pauză de scena mare, trebuie să bagi la Booha Mansion. Muzica te ridică, te învăluie în energie şi te obligă să continui. Am aşteptat un an Castelul şi merită să storci şi ultima picătură din tine. Îmi iubesc job-ul, fie cel de DJ sau de organizator”.
Vremea urâtă din prima zi nu a speriat organizatorii, fotografii rămânând pe poziţie indifent de capriciile vremii, „Nu pot să spun doar o amintire faină, toata experienţa EC e o amintire extraordinară, pornind de la echipă, oameni şi artişti/show. Mă bucur că am reuşit să ţinem standardul fotografiilor la un nivel ridicat, în ciuda vremii, şi pentru asta le mulţumesc colegilor de echipă care şi-au pus în pericol sculele de mii de euro”, a mai completat Vărzaru.
Una dintre emoţiile memorabile ale ediţiei a fost cea din a doua zi, când publicul, mii de tineri au alungat definitiv vremea urâtă fredonând senin: „Un elefant se legăna, pe o pânză de păianjen, şi fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant”.
După cum ne spune Andrei, fostul său coleg de facultate, Dorin Marcu, managerul video al Electric Castle şi toboşarul trupei Diamonds are Forever, are o reţetă de succes pentru videoclipurile incredibile din timpul festivalului - echipa, secretul fiind deconspirat şi de regizorul Dorin Marcu: „15 colegi au lucrat constant în echipa de aftermovie, fiecare dintre ei cu un rol bine stabilit, dar pregatiţi oricând să se susţină sau să suplinească. Este o adevarată plăcere să lucrezi cu oameni atât de dedicaţi şi talentaţi”.
EC mai înseamnă, aproximativ 115 km parcurşi timp de patru zile de un fotograf, în timp ce şeful societăţii de pază care asigura securizarea festivalului, împărţea, cu zâmbetul pe buze, sticle de apă, publicului.
Vizaknai David, unul dintre fotografii Electric Castle, recunoaşte că fotografia de concerte este mai mult decât clasica muncă, e pasiune: „Am ajuns la castel miercuri după-masă, ne-am instalat în birou şi aşa a început nebunia. Eram 14 fotografi de excepţie în echipă. Eu, personal, de la deschiderea campingului şi până luni dimineaţa am facut în total 5.250 de fotografii, am imortalizat multe momente frumoase de la festival. Conform telefonului, am facut aproximativ 115 km pe jos pe teritoriul festivalului, din care 2 zile în cizme de cauciuc. Pentru mine, fotografia de concerte este o pasiune, deci nu aş putea să zic că am lucrat la festival, făceam totul din pasiune. Totuşi, ca să ajungi la un concert cu trupa ta preferată, trebuie să te asiguri că taskurile tale sunt acoperite de colegi şi având o echipă de nota 10, asta nu era o problemă”.
Probabil una dintre cele mai plăcute surprize de la această ediţie a fost şeful societăţii de pază, Blackhawk Security , Andrei Irode, responsabil cu securizarea festivalului, care şi-a îndeplinit sarcinile cu zâmbetul pe buze, strângând mâinile publicului, oferind sticle cu apă plată şi... generând moda crowd surfingului la Electric Castle, prin lansarea unei bărci gonflabile: „Am avut şansa să împărţim spaţiul cu departamentul de Foto-Video de la Electric Castle Festival. Am învăţat enorm de la ei, sunt o echipă frumoasă care a muncit pe rupte întreg festivalul. Unii dormeau în timp ce alţii editau...toţi au fost la foc automat.
Am văzut că în România se poate şi altfel, am văzut că mai există oameni frumoşi care sunt alături de tine fără să te cunoască. Am primit zeci de strângeri de mână şi nenumărate zâmbete. De asta am încercat să fac lucrurile altfel, pentru aceşti oameni. Mă bucur că realitatea mi-a dat dreptate” a scris pe FB, Andrei Irode.
Electric Castle 2015 va rămâne în istoria festivalului drept o ediţie legendară, datorită frumuseţii unei comunităţi care a alungat ploaia cu zâmbetul pe buze, Andi Vanca concluzionând, la o zi după festival: „Dacă până miercuri "We were the people", de ieri "We become one", iar pentru asta ne înclinăm şi vă mulţumim! Electric Castle vă iubeşte!”
surse foto: Electric Castle, Dispersie
Se încarcă comentariile...
