Insist adesea că eGuvernarea nu este o problemă de tehnologie a informaţiei, ci una de guvernare aşa cum am mai arătat şi pe această platformă. Că obiectivul principal trebuie să fie centrarea pe interesul cetăţeanului  şi că aplicaţiile de eGuvernare trebuie nu numai create, ci şi instruiţi beneficiarii acesteia.

Două exemple recente mi se par relevante.

Am călătorit recent, la sfârşit de august 2021, de la Bucureşti la Londra. La Otopeni aglomeraţie mare la controlul paşapoartelor. Sfârşit sau început de concedii. În faţa mea aproape o sută de persoane aşteptând să li se verifice documentele. Ştiind că  la Otopeni au fost introduce porţile automate de scanare a paşapoartelor am intrat pe culoarul respectiv, de altfel bine semnalizat. Nu era nimeni pe el şi în 30 secunde eram trecut de control. Este posibil ca printre zecile de persoane care aşteptau controlul fizic să fi fost şi unele cu carte de identitate sau paşapoarte vechi care nu pot folosi porţile automate, dar pentru cei cu paşapoarte emise în ultimii ani singura explicaţie este că nu ştiau de porţile automate şi de avantajul de a le folosi.

Ajuns la Londra, eram convins că nu voi putea folosi porţile automate de acolo. Pandemia face ca la intrarea în Marea Britanie să fie necesare afară de paşaport, un formular de localizare a pasagerului, un buletin de testare COVID din România, un document că eşti sau nu vaccinat şi în fine un altul că ai comandat un test COVID pentru ziua doua de şedere, dacă eşti vaccinat. Mă aşteptam deci la un control fizic cum a fost cazul în urmă cu câteva luni. Spre surprinderea (chiar şi a) mea am putut folosi porţile automate. Sistemul a înlănţuit, pe baza formularului de localizare completat online cu o zi înainte, verificările în diversele baze de date, aparţinând unor autorităţi diferite, inclusiv medicale. În final cel care a ieşit câştigat este cetăţeanul care nu a fost nevoit să aştepte zeci de minute la rând după o călătorie relativ lungă.

Ambele aplicaţii au ca obiectiv interesul cetăţeanului.

Ambele sunt create cu ajutorul specialiştilor în tehnologii digitale.  Dar deciziile privind structura aplicaţiilor trebuie să revină specialiştilor în guvernare. O aplicaţie de eGuvernare poate fi identică tehnic în diverse ţări(cazul porţilor automate la frontieră), dar folosirea ei ţine de extrem de multe condiţii locale.

 Şi mai ales trebuie să se accepte că o aplicaţie de eGuvernare trebuie să parcurgă TOATE etapele unui proiect: specificaţii, proiectare, testare, instalare, instruire personal de suport, instruire beneficiari, mentenanţă.