Cînd a venit gresia, omu’ m-a întrebat discret dacă mormanul de saci de la intrarea în bloc îmi aparţine. Dup-aia a zis că merg şi banii mei. A încăput şi cada în rabla lui mîncată de rugină şi fără un rînd de roţi la puntea spate. 60 de saci x 4 lei + cada, total cu scăzămînt exact... Mănîncă şi el o pîine. Veceul a orbitat puţin, funcţional, în funcţie de scurgere; acum, nefuncţional, e în antreu; în baie trebuie să se usuce cimentul. Pentru trei zile l-a înlocuit o găleată. Una neagră. S-a rezolvat şi pentru duş: la cineva la birou, două străzi mai încolo, fix cinci sute de metri, etajul doi. Fireşte după ce se îşi termină activitatea cu publicul. Aşa că dacă pe stradă, treceţi pe lîngă unu’ în şlapi şi maiou, cu un prosop de gît, pe la unşpe noaptea, nu vă speriaţi, eu sînt. Nu am ciorapi albi, lanţ de haur şi nici burtă, dar unele se pot rezolva. Oricum n-o să se dea la voi. Dar e întuneric şi poate scap nevăzut. Cîntă greierii, e aproape plăcut. Tot acolo e şi pisica. Fericită; spaţiu mai mult, interziceri inexistente, răsfăţ din plin, de la toată lumea. În bucătărie e un metru cub de piatră. Pătrăţele de zece pe zece, frumos aşezate în stivă. Suport bun pentru oalele încă murdare.Travertin. În balcon, gresia. La intrarea în bloc, în scară, prima pe stînga douăzeci de saci cu diferite materiale. Iar afară o tonă de nisip. Meşterul spune că îi ajunge săptămîna asta.

                 Nu-mi găsesc o grămadă de lucruri. De două zile caut unghiera.

                 În camera mea de lucru praf peste tot, inclusiv pe tastatură. Zugravul zice că a învelit totul. Poate doar cu gîndurile lui bune. Neplăcută atingerea, deloc dragă pulberea; şmirghelu-i de vină. Oricum găleata neagră e a lui; măcar atît!    

                Prietenii se uită cîş la mine nebăgaţi în seamă de cîteva zile.

                În fotoliu stau înghesuit de un nud dat jos de pe perete şi încerc să citesc un ziar cu poze frumoase. Maxima activitate în condiţiile astea. Totuşi sînt fericit. Există şi alte lucruri mult mai importante: avem antrenor! Neamţ, mă!

                 P.S. acum am văzut şi rezervorul de la veceu. Stă bine, sprijinit de perete, lîngă calorifer. Deasupra, lui, pe fereastra deschisă o magnolie care a înflorit a doua oară răsfaţă privitorul.

                 P.S.1 mi-am găsit unghiera!

*

               Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI. şi al volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, lansat la „Bookfest 2016”.