Decembrie

Nu-mi place decembrie. Toţi ne grăbim. Este firesc. Ne grăbim să închidem anul. Citesc pe feţele multor oameni (în piaţă, în metrou, pe străzi) o îndârjire şi un întuneric care nu sunt specifice apropierii sărbătorilor.

Nu am pretenţia să văd la fiecare pas feţe zâmbitoare. Dar nu ştiu cum se face că observ mai multe mutre posace, în depresie, care caută harţă, gata de scandal, decât oameni cu lumini în priviri. Parcă toţi purtăm o greutate de care vrem să scăpăm şi tot timpul avem ceva să reproşăm şi să pufnim arţăgoşi.

Şi oamenii care lucrează în retail parcă sunt întorşi cu cheiţa. Ei trebuie să vândă, să vândă cât mai mult! (Iar portofelele cumpărătorilor se golesc instantaneu.) Ei trebuie să-şi facă planurile de vânzări (targetul), companiile au investit în oferte promoţionale, „cadouri” şi „surprize”, poate să fie luna care să salveze un an mediocru, să iasă un profit cât de mic, dar profit să fie! În realitate (şi trebuie să înţelegem această concurenţă) nu toţi vânzătorii sunt în stare să facă profituri într-un an. Unde am ajunge dacă toate firmele ar face profituri? În Paradis, probabil! De aceea, există pe lumea asta destui pierzători, pentru ca unii (puţini la număr) să câştige bani.

Este luna în care mai toate mesajele publicitare ne îndeamnă să fim mai buni, să dăruim, să fim generoşi... Am reţineri. Sunt nişte mesaje comerciale care urmăresc, în fond, să loializeze consumatorii de brandurile care ne bombardează cu nişte cuvinte golite de conţinut.

Mă deprimă facturile. Ultimele facturi ale anului trebuie plătite fără întârzieri. Şi ratele la bănci şi impozitele! De parcă statul şi-a achitat onorabil serviciile faţă de noi, cetăţenii, în cursul anului. Dar frenezia asta ne-a luat minţile. Suntem obosiţi, tracasaţi şi ne gândim la acele zile libere în care ne vom face de cap, să mâncăm şi să bem. Ce altceva să facem?

Parcă toţi purtăm o greutate de care vrem să scăpăm şi tot timpul avem ceva să reproşăm şi să bodogănim.

Şi în graba asta mai avem timp să ne exprimăm o nemulţumire: de ce nu ninge? Iată un motiv serios să refuzi un decembrie fără zăpadă! Şi dacă ar ninge ar fi o bucurie în România? De parcă zăpada ar fi în stare să lumineze feţele căzute ale oamenilor! Aiurea, poveşti de iarnă! Drumuri înzăpezite, sate blocate, reţele de curent căzute, reporterii televiziunilor la faţa locului, administraţiile locale iarăşi nu şi-au făcut datoria, am rămas fără apă caldă! Sigur, la cât de comozi şi mofturoşi suntem, ne-am dori o ninsoare care să nu ne deranjeze, un fel de zăpadă „optimă”. Pentru că şi vitaminele şi suplimentele alimentare, promovate cu furie în pauzele publicitare TV, asigură doza „optimă de sănătate”. Să fie un decembrie „optim”!

Mă resemnez. Ăsta e decembrie: plin de urgenţe şi turbat. Mă grăbesc să închei acest text. Nu este prea reuşit, dar câte lucruri memorabile se pot face în această lună? Foarte puţine. Cred că singurul lucru cu adevărat memorabil este să regăsim emoţia Sărbătorilor. Înlăuntrul sufletelor noastre. După puterile fiecăruia.