De ce suntem răzbunători, chiar şi cu preţul binelui nostru?

Angelina Jolie, în rolul unei răzbunătoare maliţioase, în filmul „Maleficent”

De ce creează oamenii inconveniente sau îşi fac rău doar pentru a le face şi altora rău? Şi de ce unii sunt mai răzbunători decât alţii? Agresivitatea şi lipsa empatiei par să fie două trăsături care contribuie la exacerbarea dorinţei de a face rău, indiferent de preţul consecinţelor.

Poate că ai dat volumul muzicii la maximum, doar ca să-ţi enervezi vecinul care se plânge zgomot. Poate ţi-ai ameninţat fosta soţie cu gesturi radicale, chiar dacă ţi-ai făcut şi ţie rău. 

Unele exemple sunt minore, mai degrabă amuzante, altele sunt cât se poate de serioase, dar toate pornesc de la acelaşi fundament: dorinţa de a-i face rău celuilalt, în încercarea de a obţine revanşa mult aşteptată. 

Ce alimentează această ură şi de ce este mai presus de binele nostru, care poate fi sacrificat în gesturi mărunte, pentru scopuri şi mai mărunte?

„Duşmănia aceasta poate deveni distructivă”, spune psihologul David Marcus, autor a mai multe studii pe această temă. 

Există numeroase exemple de oameni care, aflaţi în mijlocul divorţului, au riscat falimentul sau şi-au alienat copiii de lângă ei doar pentru a se răzbuna pe fostul sau fosta parteneră. Atentatorii sinucigaşi renunţă la viaţa lor în lungul proces de rănire a altor oameni. De cele mai multe ori, oameni pe care nu i-au cunoscut vreodată. Ura este universală, este resimţită la fel, indiferent de rasă, sex sau naţie. Şi cu toate acestea, emoţia care provoacă asemenea situaţii a fost studiată prea puţin. 

David Marcus a încercat, împreună cu echipa sa, să analizeze şi să găsească o metodă de a contoriza, într-un fel sau altul, nevoia de răzbunare. Astfel, a rugat 1.200 de oameni, în cadrul unui studiu condus de el, să noteze cât de mult sunt de acord cu afirmaţia: „Aş fi dispus să primesc un pumn dacă persoana pe care nu o plac ar primi doi pumni”. 

Pe lângă aceasta, participanţii au completat mai multe teste de personalitate pentru a evalua nivelul de agresivitate sau amabilitate al fiecărui participant. 

Rezultatele au arătat că anumite personalităţi predispun oamenii la un comportament mult mai răutăcios. Trăsături precum agresivitatea sau insensibilitatea, lipsa empatiei, sunt în directă legătură cu pornirile resentimentare, în timp ce oamenii predispuşi să-şi asume vina în diferite ocazii, au tendinţa să fie mult mai puţin răzbunători. 

Echipa de cercetători a mai descoperit că bărbaţii sunt mai resentimentari decât femeile, în timp ce tinerii sunt mai răzbunători decât bătrânii. 

Chiar şi cu aceste rezultate, nu se poate indica o trăsătură comportamentală responsabilă pentru nevoia de răzbunare. „Dacă doi oamenii sunt la cinci puncte distanţă pe scara agresivităţii, încă nu ştim ce înseamnă acest lucru”, spune Marcus. Odată ce realizează implicaţiile acestei diferenţe, psihologul ar putea înţelege mai bine comportamentul uman auto-distructiv. La fel de bine, ar ajuta psihologii să pună un diagnostic clar pe tulburări de personalitate borderline şi cele opoziţionale. Nevoia de răzbunare este un simptom al ambelor tulburări. Dar nu există un instrument îndeajuns de bun pentru a evalua acest lucru.

Mai multe cercetări pe această temă dezvăluie că nevoia de răzbunare poate fi şi productivă. „Ori de câte ori oamenii participă la un boicot, se angajează într-un comportament răutăcios. Dar în vreme ce unele boicoturi pot fi relativ neînsemnate, altele pot fi productive din punct de vedere social”, spune Marcus. 

Citeşte şi:

„Răzbunarea pornografică”, interzisă prin lege în Australia şi Israel

Canibalism şi crimă din răzbunare: moartea moştenitorului imperiului Rockefeller

Zece lucruri pe care oamenii fericiţi nu le fac niciodată