De ce ne purtăm atât de ciudat în lift?

Reacţia firească a majorităţii oamenilor care se suie în lift cu mai multe persoane este să evite contactul vizual. FOTO Shutterstock

Le folosim de atât de multe ori pe zi că nici nu le mai dăm importanţă, şi totuşi modul în care ne comportăm în lifturi, căci despre ele e vorba, relevă o anxietate ascunsă.

Cei mai mulţi dintre noi alegem să ne oprim. Păşim înăuntru. Apăsăm butonul şi stăm perfect nemişcaţi.

Mersul cu liftul poate fi cea mai puţin memorabilă parte a călătoriei către slujbă, dar doctorul Lee Gray de la Universitatea Carolina de Nord din Charlotte(SUA) şi-a făcut o ocupaţie să examineze această formă de transport public trecută mult prea uşor cu vederea. Astfel, a căpătat porecla de „tipul cu liftul”.

„Ascensorul devine un interesant spatiu social unde normele de comportament devin foarte ciudate”, explică acesta.

Conversaţiile care au început în hol tind să se diminueze destul de repede în atmosfera închisă a liftului. Păşim în interior şi, de obicei, ne întoarcem cu faţa către uşă.

Dacă altcineva încearcă să mai intre va trebui să ne mişcăm. Aici călătorii din lift, inconstient, trec prin mai multe seturi de mişcări, intenţionate ca fiind un dans într-un spaţiu restrâns.

Pe cont propriu, poţi face orice vrei – este micul tău colţ. Dacă sunt două persoane în lift, fiecare îşi ia un colţ. Stând în diagonală, distanţa dintre persoane devine şi mai mare.

Când o a treia persoană intră, alături de celelalte două, va forma, inconştient, un triunghi, distrugând analogia conform căreia unii consideră că stau precum punctele pe zar. Atunci când există şi o a patra persoană se va forma un pătrat, fiecare stând într-un colţ. Dacă a cincea persoană ar intra, cel mai probabil va trebui să stea în mijloc.

Acum suntem pe un teren neexplorat. Cei care abia au intrat în lift trebuie sa echilibreze situaţia atunci când uşile se deschid, prin a acţiona decisiv. Odată intraţi, pentru majoritatea oamenilor protocolul e simplu: se uită în jos sau îşi consultă telefonul.

De ce ne schimbăm comportamentul de îndată ce păşim în lift?

„Nu ai destul spaţiu”, spune profesoara Babette Renneberg, psiholog clinic la Universitatea Liberă din Berlin.

„De obicei, atunci când întâlnim alte persoane, între noi şi ele există o distanţă de o mână. Asta nu e posibil în majoritatea lifturilor, aşa că este un cadrul neobişnuit. Nu este natural.”

Într-un loc atât de limitat, este esenţial să acţionezi în aşa fel încât să nu pari ameninţător sau ciudat. Cel mai uşor mod prin care poţi face asta este să nu priveşti în ochi persoanele care te însoţesc în ascensor.

Dar poate că este mai mult decât o stângăcie socială.

„Înăuntrul minţilor noastre suntem puţin anxioşi”, spune Nick White, un bărbat din New York, care întruchipează funcţionarul de birou, care a fost într-atât de ghinionist încât a  rămas blocat într-un ascensor timp de 41 de ore.

„Nu ne place să fim blocaţi într-un spaţiu restâns. Vrem să coborâm din lift cât mai repede posibil, deoarece se zice că-i un spaţiu înfiorător în care să te afli.” În timpul acestui chin, a început să se gândească la un alt spaţiu închis care există inconştient în în minţile noastre: mormântul.

Este de la sine înţeles că White a refuzat să mai păşească într-un lift din nou. Dar dacă lucrezi într-un oraş construit pe un plan vertical şi dacă ai aspiraţii mai mari de a fi un recepţionist, aceasta nu este o opţiune.

„Îmi aduc aminte cu siguranţă ce mi s-a întâmplat de fiecare dată când intru într-un lift”, admite acesta. „Aparţine acelei schimbări a stării de spirit, acea parte asupra căruia ai cel mai puţin control.”

„Tipul cu liftul”, Lee Gray, admite că un sentiment de neputinţă este principala cauză a anxietăţii din ascensor.

„Te afli într-o maşinărie care se mişcă, asupra căreia nu ai niciun control. Nu poţi vedea motorul liftului, nu ştii cum funcţionează”, spune  doctorul Lee.

Acest simţ al neputinţei prin care „te afli în mâinile” unei maşinării se poate şi mai mult pronunţa odată cu intrarea în era lifturilor „smart”, fără butoane.

După ce trecem de pază sau după atingerea panoului central de control, călătorii vor fi direcţionaţi către un lift care a fost programat să oprească la etajul dorit, înlăturând nevoia pentru alte comenzi. Sistemul este conceput să reducă opririle care nu sunt necesare şi, chiar dacă este mult mai practic, unele persoane îl vor considera ca fiind supărător.

Indiferent de neliniştea şi anxietatea asociate cu lifturile, Gray este convins că sunt mult mai sigure decât automobilele sau scările rulante.

„În fapt, lifturile reprezintă unul dintre cele mai sigure mijloace de transport dacă avem în vedere miliardele de kilometri pe care acestea le parcurg în fiecare an şi numărul insignifiant de accidente.” Cu toţii cunoaştem acest lucru, motiv pentru care continuăm să folosim ascensoarele zilnic în ciuda neliniştilor noastre.

„Am învăţat că putem lua un lift şi este sigur să procedăm astfel. Deci, acesta este un triumf al raţionalismului asupra instictelor noastre animalice.”, încheie profesoara de psihologie Babette Renneberg, de la Universitatea Liberă din Berlin.