M-a pus dracu, zilele trecute, să mă uit pe site-ul campionatului naţional de fotbal. Vă implor, nu mă întrebaţi cum am ajuns acolo, cred că are legătură cu faptul că înghiţisem două algocalmine înainte, îmi crăpa căpăţâna. Aaa, şi cred că are legătură şi cu faptul că am luat cele două algocalmine cu gin tonic, nu cu apă, cum a zis domnu’ doctor, fie-i parafa uşoară.

Până acum, am trăit în paradisul Ligii 1 de fotbal, unde Concordia Chiajna era singura echipă care părea că a pierdut un pariu şi trebuie să defileze cu un nume dubios. Din greşeală, mi-a alunecat piciorul şi-am intrat în Liga 2, pe internet. Acolo am găsit echipa Damila Măciuca. Ăăă? Voi visaţi să ajungeţi vreodată în Liga 1 cu numele ăsta?

În Liga 3, diagnosticul e şi mai drastic. Avem echipe ca Young Stars Panciu, Viitorul Axintele, Victoria Chirnogi, Concordia II Chiajna (Mă, ej nebun, tu ştiai că ăştia din Chiajna au două echipe? Nici nu ştiam că au mai mult de 22 de locuitori în Chiajna). Mai sunt CS Vişina Nouă, Autocatania Caransebeş, CS Apă Craiova, Şoimii Pâncota şi mulţi alţii cu care soarta a fost un fel de acid sulfuric. Treaba lor, dacă într-o zi ajung în Champions League (ha, ha, ha), să se descurce.

Am avut un iubit în liceu pe care mi l-a furat o fată cu un nume sublim: Adalciza. Multă vreme, am crezut că de-aici mi se trage, că am nume banal. Bă mamă, bă tată, ce-aţi păzit de nu m-aţi botezat Semiramida?

Mi-am dat seama că tâmpenia e rentabilă, adică am cunoscut un patron care-şi intitulase firma Cicacica SRL, care câştiga porceşte (de mult). L-am întrebat odată de ce nu i-a zis Cicacicacicacicacicacica S.A., iar el, ciufut şi probabil deranjat la stomac, m-a dat afară. S-a simţit jignit, înţelegeţi?     

Am avut o colegă de facultate al cărei nume de familie era Scarlet. Ce prenume credeţi că i-au ales părinţii ei, când au ouat-o? Aţi ghicit, Ohara. Când profesorii făceau prezenţa şi strigau ”Scarlet Ohara”, noi ne înecam cu guma, ca proştii (oricum, mai puţin proşti decât părinţii ei) şi mormăiam: nu-i prezentă, în schimb îl avem pe Ret Batlăr, e coleg cu noi. Nu gustau gluma, erau morocănoşi.

După ce mi-au spart casa, în 2001, am chemat poliţia, ca o toantă. Ca să fac conversaţie, le-am zis că e ironia soartei, că în dimineaţa aia spărsesem trei pahare, din greşeala cotului, şi, culmea, seara mi-au spart unii vastele apartamente. Garcea s-a uitat la mine ca la un hamster albastru şi mi-a spus că e ochei, că de exemplu, la ei la secţie a venit una să reclame un viol. Iar ofiţerul de serviciu i-a zis să scrie o declaraţie, să descrie faptele cât mai amănunţit. Când i-a dat fata hârtia, el a râs ca un cretin. Fiindcă pe fată o chema Viola Iordache.