De ce suntem curioşi?
0
De ce eşti curios de ce suntem curioşi? Evoluţia ne-a transformat în cele mai bune maşini de învăţat, fapt care ne-a intensificat curiozitatea. Asta ne-a împins să facem lucruri complet neproductive, cum ar fi să citim ştiri despre oameni pe care nu-i vom cunoaşte niciodată, să învăţăm subiecte care nu ne vor fi de folos niciodată sau să explorăm locuri în care nu ne vom mai întoarce vreodată.
Ne place să ştim răspunsuri la diverse întrebări, chiar dacă nu avem niciun beneficiu din asta. Din perspectiva evoluţiei, curiozitatea aceasta banală este un fel de mister. Noi asociem evoluţia cu sintagma „supravieţuirea celui mai puternic“, lucru care se aplică zi de zi. Atunci de ce am evoluat în aşa fel încât să irosim atât de mult timp, se întreabă BBC. Nu ar fi trebuit evoluţia să aleagă o specie un pic mai demnă de aşa ceva?
Joc de copii
Rădăcinile curiozităţii noastre ciudate pot fi legate de o trăsătură a speciei umane denumită „neotenie“. Acesta este un termen al teoriei evoluţioniste care înseamnă „păstrarea caracteristicilor juvenile“, adică suntem mult mai copilăroşi decât celelalte mamifere. Un exemplu este că nu avem corpul acoperit de păr. Un alt exemplu este proporţia dintre mărimea creierului şi mărimea corpului. Aşadar curiozitatea noastră şi spiritul jucăuş este o caracteristică comportamentală a neoteniei.
Neotenia este o scurtătură a evoluţiei, un drum evoluţionist care aduce foarte multe schimbări, în loc să-şi facă timp să le selecteze pe cele mai potrivite. Evoluţia, prin faptul că ne-a făcut o specie juvenilă, ne-a transformat în fiinţe mai slabe decât verii noştri, primatele. Dar ne-a mai dăruit şi curiozitatea copilărească, capacitatea de a învăţa şi sentimentul de ataşament pe care îl avem unul faţă de celălalt.
Bineînţeles că această capacitate de a învăţa pe tot parcursul vieţii este motivul pentru care neotenia a funcţionat atât de bine pentru specia noastră. Copilăria noastră prelungită înseamnă că putem „absorbi“ mult mai multe din mediul înconjurător, inclusiv să ne împărtăşim culturile diferite. Chiar şi ca adulţi, putem descoperi noi metode a a face un lucru şi noi metode de gândire, acest lucru permiţându-ne să ne adaptăm noilor circumstanţe ale vieţii.
Bonusul de explorare
Într-o lume a inteligenţei artificiale, oamenii de ştiinţă au explorat modul în care comportamentul unui computer evoluează atunci când este ghidat de diferiţi algoritmi de învăţare. Un rezultat important este acela că şi cele mai bune calculatoare cedează dacă nu sunt stimulate în niciun fel. Fără niciun impuls, aceşti algoritmi se blochează bazându-se de fiecare dată pe aceleaşi răspunsuri.
Programatorii au învăţat cum să adapteze modul în care algoritmii evaluează diferitele acţiuni posibile cu ajutorul unui „bonus de explorare“, care reprezintă o recompensă pentru că s-a încercat ceva nou. Astfel, ei încep să exploreze. Deşi aceste acţiuni îi costă câteva oportunităţi, ele sunt benefice pentru că ajută la dobândirea unor cunoştinţe, chiar dacă nu le vor fi imediat utile.
Implicarea în cadrul evoluţiei creierului nostru este clară. Curiozitatea reprezintă bonusul nostru natural de explorare. Suntem creaţi pentru a încerca lucruri noi şi pentru a fi distraşi de lucruri care par a fi o pierdere de timp. Dar algoritmii din creier ştiu că ceva ce am învăţat întâmplător astăzi poate fi de ajutor în ziua următoare.
Ar fi ideal dacă am putea ştii ceea ce ar trebui să învăţăm şi să ne putem concentra doar pe acel lucru, însă într-o lume atât de complexă este imposibil să-ţi dai seama ce-ţi poate fi sau nu util pe viitor, adaugă BBC.
Evoluţia ne-a făcut să devenim maşini de învăţare care au nevoie de un strop de curiozitate care să ne ajute să profităm din plin de această capacitate de învăţare.
Se încarcă comentariile...
