De ce ne ascundem identitatea pe internet?

De ce ne ascundem identitatea pe internet?

Teama de a nu-şi strica „imaginea“ îi determină pe unii utilizatori să nu-şi divulge numele

Teama de a nu-şi strica „imaginea“ îi determină pe unii utilizatori să nu-şi divulge numele. Spunem ce credem cu adevărat atunci când ştim că nu vom fi judecaţi. Anonimatul pe internet ne permite să scăpăm de inhibiţii, dar poate avea şi consecinţe negative.

Ştiri pe aceeaşi temă

Internetul a anulat graniţele geografice, transformându-se în mediul în care oamenii se pot împrieteni, indiferent din ce zonă provin, şi se pot exprima liber. Uneori, fără a-şi divulga adevărata identitate. În acest fel, se simt eliberaţi din strâmtoarea normelor sociale.

Citiţi şi: Anonimitatea de pe internet ar putea dispărea total pe viitor

„Dacă eu nu vreau să spun cum mă cheamă, nu o fac. E mai important ce cred", spune o tânără cam de 25 de ani, reticentă la a-şi divulga chiar şi prenumele. „Atât timp cât nu sunt obligată să fac un anumit lucru, procedez cum cred de cuviinţă." De ce este atât de vehementă?

„Dacă îmi dau numele adevărat şi-mi spun părerea, sigur se va găsi cineva să mă ia peste picior. Eu consider că sub un pseudonim pot să mă exprim cu adevărat liber, să scap de orice constrângere, pentru că nimeni nu mă va pune la zid. Nu are cum. Nu ştie cine sunt", răspunde tânăra.

Adaugă însă că nu i se pare normal să te ascunzi în spatele unui nume fals pentru a arunca în stânga şi în dreapta cu injurii sau pentru a-ţi spune ofurile într-un mod mai puţin civilizat. „Nu mi se pare nimic extraordinar să intri pe un forum, eventual cu mai puţine rigori, să te semnezi «XYZ» şi să începi să-ţi verşi acolo frustrările", mai spune tânăra care insistă să rămână „o anonimă".

Recunoaşte că nu se pricepe prea bine la computere şi e convinsă că în cazul în care cineva ar vrea să-i descopere adevărata identitate ar putea. Dincolo de ce a văzut în filme, ştie că, în anumite condiţii, este posibil. Totuşi, pentru tânăra anonimă este important ca persoanele din jur să nu o recunoască atunci când intră pe diverse forumuri unde ţine să-şi spună părerile.

Mihai, în vârstă de 27 de ani, consideră că este suficient să-şi spună prenumele. „Cred că e de ajuns. Cumva, nu-mi ascund identitatea, dar nici nu furnizez suficiente date astfel încât persoanele care mă cunosc să poată avea certitudinea că eu sunt. În felul ăsta, nici nu mă simt vinovat că mă ascund, dar nici nu sunt uşor de detectat şi, eventual, de arătat cu degetul", afirmă el.

Există însă şi oameni

care spun că părerile liber exprimate nu au nicio valoare dacă nu sunt atribuite unei persoane, care să şi le asume. Acuză lipsa de moralitate şi fuga de responsabilitate a celor care procedează astfel.

În căutarea confortului personal

Psihologul Bogdana Bursuc de la Mind Institute spune că a nu-ţi divulga identitatea este o chestiune ce nu are de-a face cu moralitatea, ci este strâns legată de confortul personal. „Dacă utilizarea mijloacelor de comunicare pe internet ar fi condiţionată de divulgarea identităţii, activitatea pe forumuri, de pildă, ar fi foarte slabă", consideră psihologul.

„De foarte multe ori, asociem divulgarea identităţii cu un risc. Şi avem un exemplu la îndemână. De multe ori auzim «îţi spun ceva, dar nu zici că ştii de la mine, rămâne între noi». Practic, anticipăm o serie de consecinţe negative legate de exprimarea părerilor noastre", mai spune Bogdana Bursuc.

Când oamenii nu sunt obligaţi să-şi dezvăluie numele sunt mai dezinhibaţi întrucât nu mai apare presiunea socială, nu mai există riscul de a fi judecaţi", spune, la rândul său, psihologul Lena Rusti. În acest fel nu are cum să apară o discrepanţă între imaginea pe care doresc să şi-o construiască în plan social şi cea reală.

„O altă explicaţie privind alegerea anonimatului ţine de anxietatea interioară. Unora le este frică să fie răniţi. Se tem că vor fi apostrofaţi de cunoscuţi, în cazul în care aceştia ar putea vedea întâmplător ce au postat pe internet", afirmă Lena Rusti.

"Dacă utilizarea mijloacelor de comunicare pe internet ar fi condiţionată de divulgarea identităţii, activitatea ar fi foarte slabă."
Bogdana Bursuc
psiholog

"Alegerea anonimatului poate ţine de anxietatea interioară. Unora le este frică să fie răniţi. Se tem că vor fi apostrofaţi de cunoscuţi."
Lena Rusti
psiholog

O dezvoltare spectaculoasă în doar 10 ani

Utilizarea internetului a crescut considerabil în ultimul deceniu. Dacă în anul 2000 se estima că au acces la internet circa 400 de milioane de persoane, în 2002, 600 de milioane, în 2006, numărul utilizatorilor a sărit de un miliard.

În luna iunie a acestui an, potrivit datelor furnizate de Internet World Stats, se înregistrau aproape două miliarde de utilizatori la nivel mondial. Odată cu internetul s-au dezvoltat şi o serie de mijloace de comunicare prin intermediul computerului - pornind de la banalul de acum e-mail până la diverse tipuri de programe care permit comunicarea prin mesaje instant.

Modalităţi prin care te poţi face „necunoscut"

Cei care se ascund pe net pot fi totuşi identificaţi, spun experţii 



Oamenii de ştiinţă îşi dedică tot mai mult timp studierii comportamentului persoanelor care apelează la anonimat. Cercetătoarea Kimberly M. Christopherson de la Universitatea din Dakota de Nord, SUA, a explicat într-o lucrare recentă pe această temă că există două tipuri de anonimitate: tehnică şi socială.

Prima se referă la eliminarea oricăror informaţii ataşate unui document privind persoana care l-a realizat. Cea de-a doua se referă la percepţia utilizatorului sau a celor cu care acesta intră în contact. Cu alte cuvinte, o persoană poate considera că este imposibil să fie detectată întrucât, la prima vedere, nu oferă informaţii în acest sens sau cei cu care intră în contact o pot percepe în acest fel deoarece nu ştiu cum o pot identifica.

O altă variantă a anonimităţii, afirmă profesorul de IT Jacob Palme de la Universitatea Stockholm (Suedia), este folosirea unui pseudonim. Iar o persoană poate folosi  chiar mai multe.

„Anonimitatea pe internet nu poate fi niciodată în proporţie de 100%, există întotdeauna o posibilitate de a găsi făptaşul, mai ales dacă persoana în cauză foloseşte aceeaşi modalitate de a obţine anonimatul de mai multe ori", afirmă profesorul de IT Jacob Palme.

Fără prejudecăţi, dar cu riscuri

Cercetătorii care au studiat efectul anonimităţii la nivelul comunicării prin intermediul computerului au explicat că situaţiile în care înfăţişarea poate fi ascunsă duce la eliminarea unor stereotipuri. Cum oamenii sunt influenţaţi de genul, rasa, vârsta, etnia şi atractivitatea interlocutorului, aceşti factori care înclină balanţa dispar, fiecare putând să „intre în joc" cu şanse egale, explică psihologul Lena Rusti. De asemenea, rolul pe care fiecare îl joacă în societate, mai mult sau mai puţin important, dispare, notează cercetătoarea Kimberly M. Christopherson.

Profesorul Jacob Palme adaugă, la rândul său, că ponturile anonime pot fi folosite ca surse de ziare sau de poliţie. De asemenea, cetăţenii ţărilor în care există un regim politic represiv pot să-şi comunice în acest fel părerile fără să fie cenzuraţi. Nu în ultimul rând, atunci când
nu-şi divulgă identitatea, oamenii pot discuta mult mai deschis despre probleme personale care, de obicei, îi fac să se simtă jenaţi - cele de natură sexuală înscriindu-se la acest capitol.

Partea întunecată a anonimatului

Sub un nume fals sau ascuns în spatele unei porecle, având grijă ca informaţiile care ar putea duce la sursă să fie eliminate, se pot ascunde infractori, pedofili, traficanţi, hakeri (persoane care sparg reţele computerizate) etc., amintesc sociologii şi psihologii care studiază fenomenul anonimatului pe internet. În plus, chiar şi atunci când nu este vorba despre comiterea unui act ilegal, anonimitatea poate fi folosită pentru a aduce ofense persoanelor sau organizaţiilor. „Dezinhibarea produsă de anonimat poate duce la comportamente antisociale", conchide psihologul Lena Rusti.

Încurajează sinceritatea

Psihologul Bogdana Bursuc afirmă că anonimatul pe internet nu poate fi evaluat în termeni de „bine" şi „rău", ci, mai degrabă, de „util" şi
„inutil". „Dacă ne dorim să auzim păreri sincere, anonimatul este util. Dacă vrem să auzim lucruri în conformitate cu normele sociale, atunci situaţia este discutabilă."

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările