Cum văd daltoniştii lumea VIDEO

V-aţi gândit vreodată că versiunea voastră de roşu poate nu coincide cu a altei persoane? O echipă de specialişti au realizat un filmuleţ în care arată exact cum văd oamenii care suferă de daltonism natura şi obiectele din jur.

Aproximativ 8% din bărbaţii de origine nordeuropeană şi 0.5% din femei au o formă comună de daltonism, Institutului American de Oftalmologie. Mulţi dintre ei, însă, nici măcar nu sunt conştienţi de acest lucru.

Daltonismul, denumit ştiinţific cecitate cromatică, este o stare patologică, o tulburare a vederii cromatice şi constă în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roşul de verde), deoarece fie receptorul responsabil pentru culoarea verde, fie cel pentru culoarea roşie nu funcţionează deloc şi astfel persoanele văd în negru sau gri. Există şi o formă mai gravă din cauza căreia unele persoane văd lumea doar în alb şi negru. 

Afecţiunea poartă numele lui John Dalton, fizician şi chimist englez, care a descoperit că are această problemă la vârsta de 26 de ani, când a descoperit că haina lui gri era în realitate roşu închis. 

Cecitatea pentru roşu se numeşte protanopie, iar cecitatea pentru verde – deuteranopie. Aceste forme de cecitate exprimă faptul că persoanele respective confundă roşul cu verdele şi chiar cu alte culori de aceeaşi strălucire sau saturaţie cum ar fi albastrul sau cenuşiul.

Cei care disting corect culorile sunt curioşi să afle cum văd lumea înconjurătoare persoanele cu daltonism, iar pentru a satisface această nelămurire o echipă de specialişti a realizat un filmuleţ extrem de reuşit în care explică într-un mod amuzant, dar şi inteligent acest aspect, scrie Huffington Post.

Metodele tradiţionale pentru investigarea tulburărilor cromatice cuprind planşe pseudoizocromatice – „figuri cu buline“. 

Shinobu Ishihara, oftalmolog şi profesor al Universităţii din Tokio, a inventat testele pentru daltonism care-i poartă numele pentru verificarea recruţilor în armată, cu ajutorul medicului său asistent care era discromat, şi le-a publicat în 1917. De atunci acesta au devenit principalele teste pentru depistarea anomaliilor de percepţie a culorii. Aceste probe sunt alcătuite din planşe pe care sunt prezentate prin cerculeţe de mărimi, culori şi nuanţe diferite cifre, litere sau figuri. I se prezintă subiectului pe rând aceste planşe şi i se cere să identifice cifra, litera sau semnul imprimat. Aceste planşe sunt astfel realizate încât ochiul normal le poate citi clar, în timp ce persoanele care suferă de cecitate cromatică identifică cifrele, literele sau semnele cu greutate, incorect sau deloc.

Iată câteva exemple de figuri Ishihara în testele de daltonsim:

Foto sus: 
Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 29.
Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 70.
Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.

Foto sus: 
Cei cu vedere normală şi daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
Cei cu deficienţă pe roşu-verde ar trebui să vadă numărul 45.

Foto sus:
Cei cu vedere normală vor trasa linia portocalie între cei doi X.
Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu vor putea urmări linia sau vor urmări una diferită de cea normală.