Cum funcţionează noile televizoare 3D?

Televizoarele cu imagine tridimensională ne vor împărţi în privitori pasivi şi activi. Oamenii de televiziune spun că 3D este cea mai mare revoluţie din industria televiziunii de la apariţia ecranelor în culori încoace. Milioane de oameni vor reînvăţa cum să privească la TV.

Atunci când filmul „Jaws 3" ( Fălci, partea a III-a) a apărut în 3D în 1983, oamenii erau mai înfricoşaţi de intriga lui şi mai atenţi la efectele speciale de proastă calitate decât la vederea rechinului alb care-şi scotea fălcile în afara ecranului. După acest film, genul 3D dădea semne să fi murit chiar înainte de a cunoaşte succesul.

Recent, o echipă de cercetători a reuşit să dezvolte o versiune cu totul nouă a imaginii 3D în era digitală. Principiul de bază rămâne acelaşi: filmezi un lucru din două unghiuri diferite şi apoi îmbini cele două imagini în aşa fel încât să creezi senzaţia de profunzime.

În sediul televiziunii Sky, situat în vestul Londrei, jurnaliştii de la „The Daily Mail" au urmărit o filmare realizată pentru 3D. Cercetătorii aflaţi la faţa locului au experimentat fiecare imagine de la o scenă de box până la una de balet, cu ajutorul unei noi camere video echipată cu două lentile şi mânuită de un singur cameraman. Fără ochelarii speciali, privitorul unui ecran pe care rulează imagini 3D nu poate observa decât o imagine difuză.

Odată ce ochelarii sunt aşezaţi pe nas, privitorul trăieşte o tulburătoare senzaţie de adâncime. Ca şi cum ai privi un joc pe calculator, iar personajele ar deveni dintr-odată reale. Unele filmări nu se pretează însă tehnologiei 3D. Mai ales dacă subiectul necesită multă alergătură sau dacă afară plouă.

Noile camere „stereo" de filmat sunt mult mai grele decât cele cu care operează în prezent cameramanii. Iar dacă o picătură de ploaie ajunge pe una dintre lentilele aparatului, iar cealaltă rămâne uscată, rezultatul va fi o imagine distorsionată. Pe de altă parte, toate documentarele acelea filmate în sălbăticie ar putea să producă şi mai mult suspans dacă vor ajunge să fie filmate cu astfel de camere.

Diferenţele dintre privitul activ şi cel pasiv

Preţul unui televizor 3D va fi format din patru cifre chiar şi în ţările din vestul Europei. Astfel, în Marea Britanie, cel mai ieftin model ar depăşi cu puţin suma de 1.000 de lire sterline, adică circa 1.150 de euro.

Datorită evoluţiei rapide a tehnologiei de astăzi, preţul va mai scădea în anul viitor. Privitorii vor putea alege între două tipuri de sisteme 3D care afişează imaginile în mod diferit: activ sau pasiv.

Un televizor 3D „activ" va costa mai puţin, dar privitorul va avea nevoie de o pereche specială de ochelari. Pe ecranul televizorului, secvenţele se vor succeda cu repeziciune astfel încât privitorul nici să nu-şi dea seama că imaginile sunt destinate pe rând- ochiului stâng, celui drept, celui stâng şi tot aşa.

Ochelarii prin care sunt perecepute aceste imagini funcţionează cu ajutorul unor baterii de dimensiuni mici, care blochează vederea unui anumit ochi la un moment dat, în funcţie de comenzile pe care le primesc, printr-o conexiune wireless, de la aparat.

Ochiul este astfel păcălit să creeze imagini tridimensionale cu ajutorul stimulilor care ajung la creier. O singură pereche de astfel de ochelari costă aproape 60 de euro.

Televizorul 3D „pasiv" funcţionează datorită unui filtru special de polarizare aplicat pe ecran şi care trimite imaginea către lentila dreaptă a ochelarilor sau câtre cea stângă, în funcţie de cum este filmată scena respectivă. Ochelarii folosiţi pentru acest tip de televizor 3D sunt similari celor din cinemauri.

Cu toatea astea, televizoarele 3D pasive ar putea costa cu până la 15% mai mult decât cele active. Mai mult, există critici în privinţa calităţii mai slabe a imaginii la aceste televizoare.