Cum arată viitorul mâncării noastre: insecte şi ambalaje comestibile

Pe măsură ce populaţia globului creşte, iar preţul alimentelor urmează aceeaşi tendinţă, mulţi oameni de ştiinţă caută alternative la mâncărurile tradiţionale. Una dintre opţiuni, fără să fie nouă, ne oferă o sursă mai bună de hrănire decât carnea roşie sau peştele: insectele.

Insectele, viitorul în proteine

Două miliarde de oameni, în special cei din sud-estul Asiei şi din Africa, mănâncă insecte mai mereu, cum ar fi lăcuste, greieri, păianjeni, viespi şi furnici. În zilele noastre, cu ameninţarea lipsei alimentelor, se depun eforturi uriaşe în normalizarea conceptului de entomofagie (consumarea insectelor) şi pentru convingerea celorlalte cinci miliarde de oameni care nu au aderat încă la această sursă nutriţională, notează „The Guardian“.

Anul trecut, Organizaţia Alimentelor şi Agriculturii a Naţiunilor Unite a publicat o listă cu peste 1.900 de specii de insecte comestibile. Uniunea Europeană a oferit membrilor săi peste două milioane de euro pentru cercetări privind utilizarea insectelor în alimentaţie.

Insectele, comparativ cu carnea şi peştele, au o valoare nutritivă mult mai bună. Sunt din abundenţă: pentru fiecare om de pe Pământ există 40 de tone de insecte. Au o rată de creştere mult mai rapidă şi mai ieftină (adică insectele consumă mai puţine resurse decât animalele şi cresc mult mai repede) şi emit mult mai puţine gaze de seră. 

Şi aşa ajungem la chestiunea gustului. Insectele sunt privite, în general, cu dezgust de către occidentali. Însă atitudinea începe să se schimbe. Graţie unor restaurante cu imaginaţie (restaurantul „Noma“ din Copenhaga, Danemarca, serveşte furnici şi greieri fermentaţi) şi a organizaţiilor întreprinzătoare, cum este Ento din Londra, Marea Britanie, ajung să ne împace cu noţiunea că insectele sunt, de fapt, chiar bune la gust.

Ambalajele comestibile

Sistemul nostru alimentar este foarte risipitor şi deloc rentabil. În ianuarie 2012, un studiu a scos la iveală faptul că aproape jumătate din alimentele lumii sunt aruncate în fiecare an. Doar în Marea Britanie sunt generate 6,6 milioane de tone de deşeuri alimentare pe an, la costul de aproape 6 miliarde de euro. Lupta împotriva deşeurilor a scos la iveală câteva soluţii destul de interesante, adaugă „The Guardian“.

Pentru bioinginerul de la Harvard, David Edwards, răspunsul la problema ambalajelor este simplu: trebuie mâncate. Anul trecut, Edwards a lansat „WikiCells“, o companie care face ambalaje comestibile pentru sucuri, cafea, îngheţată şi alte produse. Ambalajul are peliculă subţire „din particule naturale de alimente care sunt ţinute laolaltă de ioni nutritivi“ şi protejată de un strat protector exterior care este comestibil sau, măcar, biodegradabil. Nu numai că membranele ambalajului sunt mai ecologice decât plasticul, dar sunt făcute să aibă şi gust bun.

Înlocuitori alimentari şi inovaţii în domeniul mâncării ecologice

O altă tendinţă care atrage investitori majori are legătură cu obiceiurile noastre alimentare. Un număr mare de tineri întreprinzători, inspiraţi şi de profit, dar şi de ecologie, încearcă să înlocuiască alimentele, cum ar fi carnea, cu alternative sintetice sau organice.

Motivele lor sunt serioase. Până în 2050, populaţia globului va atinge cifra de 9 miliarde, iar obiceiurile occidentale de alimentaţie se răspândesc şi în ţări ca India sau China, aşadar este nevoie de metode mai prietenoase cu mediul înconjurător de a produce mâncăruri bogate în proteine. Imitaţia de carne nu este un concept nou, dar companii inovatoare, cum ar fi „Beyond Meat“, realizează un substitut pentru pui destul de gustos (susţin ei), capabil să concureze cu puiul real. 

Între timp, „Hampton Creek Food“ lucrează la un înlocuitor, pe bază de plante, pentru gălbenuşul de ou, care să fie folosit la brioşe, maioneză sau pentru alte sosuri.

Bucătării la scară imensă

Odată cu popularitatea programelor ca „Masterchef“ sau „Top chef“, am devenit nişte oameni pasionaţi de bucătărie. Însă, pentru fiecare maestru bucătar există şi opusul, neîndemânaticul care nu e în stare să fiarbă un ou fără să dea foc bucătăriei. Din punctul de vedere al lui Yu Suzuki, om de ştiinţă japonez de la Universitatea Kyoto Sangyo, ne putem folosi de tehnologie. Suzuki şi câţiva colegi au inventat o bucătărie cu aparate de filmat şi proiectoare montate în tavan care dau instrucţiuni despre ingrediente. Ele detectează, de exemplu, profilul unui peşte şi vă ajută să-l filetaţi accentuând punctele unde trebuie făcute inciziile.

Jinna Lei, de la Universitatea din Washington, dezvoltă un sistem care foloseşte camere de filmat foarte sensibile ce pot urmări ce face bucătarul. Atunci când se face vreo greşeală, sistemul va atenţiona bucătarul şi-l va sfătui cum să repare ce a stricat.

„O asemenea standardizare va transforma gătitul în ceva complet plictisitor“, spune, însă scriitorul Evgheni Morozov. Criticii consideră că invenţia unor asemenea sisteme ne vor răpi plăcerea gătitului.

Orezul modificat genetic

În urmă cu 30 de ani, oamenii de ştiinţă au anunţat crearea primei plante modificate genetic. Noua tehnologie, se credea, va creşte producţia şi va micşora malnutriţia care se înregistrează la nivel global. Însă de atunci succesele alimentelor modificate genetic au fost limitate doar la câteva ţări şi multe dintre promisiunile făcute, inclusiv faptul că aceste culturi vor ajuta la reducerea emisiilor nocive, nu au fost îndeplinite.

Însă, în ciuda opunerii faţă de culturile modificate genetic, se aşteaptă multe lucruri de la ele. Anul viitor se speră ca orezul auriu (orez normal modificat să producă beta-caroten, pe care organismul uman îl transformă în vitamina A) va fi plantat de fermierii din Filipine. Dacă va avea succes, orezul auriu va ajuta la contracararea orbirii şi altor boli ale copiilor din ţările în curs de dezvoltare.

Între timp, o altă specie de orez modificat este în curs de dezvoltare folosind doar tehnici convenţionale de îmbogăţire. Zhikang Li din China a inventat orezul verde care este mai rezistent la secete, la inundaţii şi la boli.